Prim-vicepreședintele AUR Dan Dungaciu avertizează că situația lui Dominic Fritz depășește cu mult cazul unui primar și scoate la iveală modul în care este exercitată puterea în România, relația dintre București și Bruxelles și lipsa de reacție a partidelor de mainstream. Acesta atrage atenția asupra mobilizării politice de la nivel european în sprijinul lui Fritz și susține că episodul ridică întrebări serioase despre influența Bruxelles-ului asupra deciziilor politice din România și despre ce s-ar putea întâmpla într-un scenariu de centralizare și federalizare a Uniunii Europene.
„Cazul primarului de la Timișoara nu are legătură cu personajul tratat. Nu contează că acesta este căsătorit cu o chinezoaică sau că, mă rog, cântă la pian.
Are legătură în principal cu trei lucruri:
Unu: modul în care s-a configurat puterea în România în ultimii ani.
Doi: nivelul de permisivitate și anticorpii pe care îi au în acest moment partidele de mainstream din România.
Și trei: relația dintre centru și periferie, altfel spus, puterea de la Bruxelles și puterea de la București.
În primul rând, totul a început cu momentul în care un partid de 10% a reușit să dea, direct sau indirect, reprezentanții care conduc instituțiile strategice din România, respectiv Președinția, Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Externe. Aceste personaje politice au fost emanațiile aceluiași centru de putere.
Și, încă o dată, un partid cu 10% avea, pentru prima dată într-o coaliție de guvernare de la București, pârghiile de forță, în termenii brutali ai expresiei, de reprezentare strategică și de orientare strategică a României.
Un lucru fără precedent, care spune ceva despre cum arată puterea de la București, cum arată puterea din România și unde este sediul acestei puteri.
În al doilea rând, faptul că partidele de mainstream, Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, nu au reacționat spune ceva despre capacitatea lor de a înțelege în ce situație se află România astăzi. Despre capacitatea lor de a reacționa și capacitatea lor de a acționa. Criza majoră în care se află România este expresia crizei majore în care se află partidele de mainstream, care, în acest moment, sunt incapabile să gestioneze România.
Nu mai vorbim despre UDMR, pentru că, în acest moment, UDMR se află într-o perioadă de expiație, de autopurificare, după ce, timp de 18 ani, a fost filiala FIDESZ în România, după ce a slujit fără să clipească un lider de la Budapesta, Viktor Orbán, care era asumat și pro-rus, și pro-chinez, și suveranistul numărul unu al Europei.
Nu l-au atins nici măcar cu o floare, iar astăzi, într-un exces, iertați-mă, de pudibonderie politică, sunt cei mai antisuveraniști care se pot imagina în spațiul mioritic.
Revenind, faptul că partidele de mainstream nu au reacționat atunci când un partid de 10% controla totul spune ceva, în primul rând, despre ele. Nu doar despre partidul USR, care, cu 10%, controlează o bună parte din puterea de la București.
Și, în al treilea rând, acest caz ne spune multe despre relația de putere dintre Bruxelles și București.
Cum se face că, în urma unor decizii juridice, pe care le putem discuta sau nu, dacă avem expertiza de rigoare, nota bene, dar care sunt decizii luate de instituții ale statului român, decizii care au implicat Agenția Națională de Integritate, Curtea de Apel, Parlamentul și Înalta Curte de Casație și Justiție, reacțiile de la Bruxelles au fost cele care au fost?
Altfel spus, imediat a fost declanșată așa-zisa „operațiune de salvare a soldatului Fritz”. Oameni importanți de la Bruxelles, liderii unor formațiuni politice, PPE, Partidul Popular European, cel mai important partid din spațiul european, plus lidera Renew, au reacționat printr-o scrisoare în care îi dau dreptate domnului Fritz și susținătorilor domnului Fritz și cer ca României să-i fie interzise fondurile.
Cum se face că totul s-a întâmplat atât de repede? Fără nicio consultare, fără nicio discuție sau dezbatere reală, s-au apăsat niște butoane și reacția de la Bruxelles a venit instantaneu.
Chestiunea aceasta ridică foarte multe semne de întrebare. Pentru că, dacă așa s-a manifestat Bruxelles-ul în legătură cu un primar dintr-o îndepărtată provincie a îndepărtatei Românii, vă imaginați cum ar putea să reacționeze în alte cazuri. Vă imaginați cum ar putea să reacționeze dacă cei pe care Bruxelles-ul îi susține ar risca să piardă puterea? Și ce ar putea să le facă celor din opoziție?
Acesta este lucrul care trebuie să stârnească oareșicare frisoane.
Deci, dacă pentru un primar care nu era în niciun caz singur în această situație se reacționează așa de către puterea de la Bruxelles, aproape dezlănțuit, ce se va întâmpla în alte cazuri?
Și, atenție: așa se reacționează într-o Europă care nu este federalizată și care are, ne place sau nu ne place, anumite structuri care funcționează interguvernamental, în care puterea nu este centralizată, de jure, cel puțin, dacă nu de facto, la Bruxelles.
Dacă se acționează astfel într-un caz care privește un stat național membru al Uniunii Europene, cum vor acționa cei de la Bruxelles dacă Europa se va federaliza? Ce temeri stârnește această reacție în rândul cetățenilor europeni? Ce să înțeleagă cetățeanul european din aceste reacții?
Domnul Manfred Weber, cu tot respectul pe care i-l purtăm, a făcut un enorm deserviciu ideii de federalizare și de centralizare a puterii la Bruxelles, prin această reacție.
Aceste trei paliere, care reprezintă o veritabilă hârtie de turnesol pentru modul în care funcționează astăzi puterea în România, trebuie să ne preocupe pe toți.
Mai adăugați aici, doar așa, de dragul discuției, faptul că imediat a apărut, pițigăiată, ascuțită și isterică, ideea că românii sunt xenofobi. I se întâmplă ce i se întâmplă domnului Fritz pentru că românii, vezi Doamne, sunt xenofobi.
Ca să spui asta în fața unui popor care, în ultimele două mandate, a votat un președinte neamț, inclusiv în timpul Centenarului Marii Uniri, este cel puțin deplasat. Dar faptul că este folosit întregul arsenal de invective spune multe despre cum arată politica de la București și cine sunt stăpânii spațiului public.
Ca să tragem linie: dacă există o asemenea mobilizare locală și europeană pentru cazul unui primar dintr-o provincie a României, ce se va întâmpla cu politica din România de aici înainte?
Aceasta este marea problemă pe care trebuie să ne-o punem, în condițiile în care partidele de mainstream nu au capacitatea și anticorpii necesari pentru a reacționa la asemenea evoluții, în care partidele de mainstream au girat totul și sunt practic predate, livrate unor puteri care acționează într-un mod cel puțin netransparent.
Aceasta este întrebarea fundamentală pentru politica de la București. Aceasta este întrebarea fundamentală pe care trebuie să ne-o punem astăzi noi, cei care facem politică.
Acesta este contextul politic pe care îl avem. Acesta este contextul politic cu care ne confruntăm.
În aceste condiții, singura soluție evidentă pentru resetarea vieții politice a României o reprezintă alegerile anticipate. Alegeri anticipate care vor fi grele și complicate, dacă se vor desfășura, așa cum grele și complicate vor fi și alegerile la termen, atunci când se vor desfășura.
Mobilizarea va fi mare. Mobilizarea lor este mare, fără reguli și aproape sălbatică în termenii puterii politice. De aceea, Alianța pentru Unirea Românilor – AUR va trebui să se pregătească în mod adecvat pentru această bătălie politică.
Nu facem decât să le transmitem susținătorilor noștri de astăzi și de mâine faptul că AUR nu se teme, nu trădează și știe că menirea sa este să ajungă la putere.
Nu pentru AUR, ci pentru România”, a declarat prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu.
MATERIAL PUBLICITAR POLITIC PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMANILOR (AUR). Notificare privind transparența la https://www.realitatea.net/notificare-transparenta-publicitate-politica-2026
