Anul Nou, denumit și Sânvasâiu sau Crăciunul Mic este pentru români o sărbătoare laică, cu foarte puține conotații religioase, care marchează noul an civil – fiindcă anul nou bisericesc începe la 1 septembrie.
Celebrarea începutului unui nou an este cea mai veche dintre sărbătorile cunoscute astăzi, având o vechime de peste 4000 de ani. Astfel, în jurul anului 2000 î.Hr., vechii babilonieni sărbătoreau Anul Nou în momentul apariției lunii noi după echinocțiul de primăvară, care cădea de regulă în perioada 23-25 martie, dupa actualul calendar și care coincidea cu începerea anotimpului renașterii, al semănatului și al înfloririi.
La romani, celebrările, numite Calende, durau trei zile, timp în care oamenii își făceau daruri simbolice – dulciuri și miere – pentru a avea pace, aur și bani pentru prosperitate, sau felinare pentru un an plin de lumină.
În zilele noastre, în veritabilul maraton după ținute sofisticate, prepararea mesei, sau dotarea cu petarde sau pocnitori, românii fac în noaptea dintre ani și în prima zi a noului an, o mulțime de gesturi, moștenite de la părinți sau bunici, unii fără să cunoască că în spatele unora dintre acestea se găsesc tradiții care au dăinuit de secole.
Citiți pe RADOR.ro documentarul complet
