Originile cuvântului Crăciun. Primul brad impodobit. Tradiții în lume

În lumea creștină Nașterea lui Iisus a început să fie sărbătorită din secolul al III-lea. Primele sărbători de Crăciun se derulau timp de mai multe zile, începând din luna noiembrie și se încheiau în luna ianuarie.

Alegerea acestei perioade a Bisericii, a permis dispariția vechilor obiceiuri și tradiții păgâne și înlocuirea cu una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății: nașterea lui Iisus.

Sărbătoarea Crăciunului nu exista la începutul creștinismului.

Evangheliile nu menționau data nașterii lui Iisus Hristos, iar Biserica a trebuit să aleagă o dată.

La început nu toate bisericile creștine aveau aceeași dată pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, până când data de 25 decembrie a fost aleasă în anul 354 e.n. de Biserica din Occident.

Biserica din Orient a păstrat data de 6 ianuarie.

Origini pentru cuvântul „Crăciun”

Originile cuvântului „Crăciun” sunt diverse, controversate și, de multe ori, coincid.

Origini latine ale sale se regăsesc în Italia, Portugalia, Spania, unde „Crăciun” se spune „Natale” (Italia), „Natal” (Portugalia) și „Navidad/ Natividad” (Spania).
Pentru unii istorici, originile cuvântului vin de la vechii gali din Franța, deoarece „Crăciun” („Noel”, în franceză) ar proveni din două cuvinte ale galilor – „noio” (nou) și „hel” (soare).

Această origine face referire la caracterul profan al sărbătorii și, în special, la celebrarea solstițiului de iarnă de vechii gali. Întrucât marile sărbători religioase creștine și sărbătorile păgâne se suprapun și se întrepătrund, este dificilă descoperirea originilor exacte ale cuvântului „Crăciun”.

În limba română, la fel ca în multe alte limbi regionale europene, originea latină a continuat să existe până în zilele noastre pentru a desemna sărbătoarea Crăciunului – „creatio,- onis” însemnând „naștere”.

În engleză, „Christmas” („Mesa de Crăciun”), în germană „Weichnachten” („Nopțile sfinte”), în olandeză „Kerstmis”, iar în greacă „Chrisstouyenna”.

Bradul
Pentru sărbătorirea lui Jul, popoarele nordice plantau un brad în fața caselor lor. În secolul al XVIII-lea, pomul de Crăciun și-a făcut intrarea și în biserici. Înainte ca tradiția pomului de Crăciun să se răspândească în Germania, exista deja un obicei foarte vechi, ce consta în decorarea ferestrelor, geamurilor, porților și tavanelor cu ramuri de iederă.
În Franța, prima datare oficială a pomului de Crăciun a fost găsită în provincia Alsacia. În 1521, un edil municipal i-a autorizat pe paznicii forestieri să îi lase pe localnici să taie brazi de mici dimensiuni pentru a celebra Crăciunul.

Primele descrieri ale bradului de Crăciun datează oficial din 1605. Este vorba de descrierile unor brazi de Crăcin din orașul Strasbourg. În acea epocă, bradul era decorat cu trandafiri din hârtie, figurine din hârtie colorată, mere roșii și diverse dulciuri. Tradiția bradului de Crăciun a fost introdusă pe scară largă în Franța de prințesa Hélène de Mecklembourg, care a adus-o la Paris în 1837, după căsătoria ei cu ducele de Orléans.
În 1841, prințul Albert (originar din Germania), soțul reginei Victoria a Marii Britanii, a ridicat un brad de Crăciun în fața castelului Windsor din Anglia și a instaurat astfel ceremonia decorării pomului de Crăciun.
apoi în diverse locuri din gospodărie, pentru a apăra familia și a-i aduce prosperitate. În schimb, celebra ruladă este o prăjitură delicioasă în forma unei buturugi tradiționale, ornată cu mici decorațiuni de Crăciun. Se spune că a fost preparată pentru prima dată de un cofetar francez la Paris în anul 1834.
Obiceiuri de Crăciun în Belgia 
În Belgia, indiferent de vreme, mii de persoane asista la aprinderea lumânărilor, la ora 12 noaptea fix, în centrul orașelor.
Cum se sărbătorește Crăciunul în Bulgaria
În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea. Fetele pregătesc o pâine specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit.
Crăciunul în Țările de Jos
Olandezii îl așteaptă pe "Sinter Klaas" care vine pe un cal alb și lasă daruri în saboții de lemn.