Ce semnifică în realitate ziua de Bobotează - Explicațiile sărbătorii și tradițiile și obiceiurile care trebuie respectate

Boboteaza este sărbătorită la 6 ianuarie și, împreună cu ziua Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit în 7 ianuarie, marchează finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în Ajunul Crăciunului. De Bobotează și de Sfântul Ioan, în funcție de fiecare zonă a țării, se colindă, se fac farmece, se prezice viitorul în noul an, fetele pun busuioc sub pernă ca să își viseze ursitul, iar bărbații se întrec înot pentru a scoate crucea aruncată de preot în apă.

În această zi, Ioan Botezătorul îl botează pe Iisus în apa Iordanului. Tot acum se ține și sărbătoarea Botezului, una dintre cele șapte Taine, cea fără de care nu este posibil să fii creștin.

„Ca orice sărbătoare mare, Boboteaza începe din ajun. În ajun oamenii postesc. Sacrificiul postului le aduce bogăție. În anumite locuri, înainte să mănânce, femeile adună cenușa din vatră; o vor risipi primăvara pe câmp, zicând: „Cum n-am mâncat eu în dimineața ajunului de Bobotează, așa să nu-mi mănânce lighioanele roadele“. Sub fața de masă pun sare și mei, tărâțe și fân. Preotul trece cu agheasmă din casă în casă. Hainele bune sunt întinse prin casă să le stropească preotul cu apă sfințită; în felul acesta sunt ferite de molii. Copiii nu sunt bătuți ca să nu facă bube peste an. Femeia nu se ceartă cu bărbatul. Ca să nu se înmulțească purecii, nu se cerne făină. Oamenii încearcă să-și afle viitorul. Iar se deschid cerurile. Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb și puii de corb își deschid aripile, încercând să zboare.
În ziua de Bobotează se sfințesc apele. Se face agheasmă mare undeva, lângă o apă. Oameni iau agheasmă, își stropesc gospodăria și păstrează ce-a mai rămas. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea dracii ies din apă și o iau la fugă pe câmp. Nu-i văd decât lupii, care se iau după ei, le rup pântecele și le varsă mațele. Sunt buni la câte ceva și lupii…
În Bucovina, când preotul trece pe la casele oamenilor de Bobotează, femeile leagă la crucea purtată de el fire de in și de cânepă. Din aceste fire Maica Domnului va face o plasă pe care o va trece de trei ori prin Iad, salvând sufletele care se vor agăța de ea. Sufletele rămase în Iad vor fi mâncate de draci. Apoi, dracii se vor mânca între ei până rămâne numai unul, Scaraoțchi. Legat de un stâlp în mijlocul Iadului, el va muri de foame. Așa se va curăți lumea de tot ce e necurat și vor rămâne numai drepții cu Dumnezeu și cu îngerii” (Irina Nicolau – „Ghidul sărbătorilor românești”).

Boboteaza reprezintă o sărbătoare importantă pentru creștinii ortodocși și catolici. Catolicii sărbătoresc la 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care i-au adus daruri, aur, smirnă și tămâie, iar ortodocșii celebrează botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.

"Se crede că, la Bobotează, când preotul introduce crucea în apă, toți dracii ies din ape și rătăcesc pe câmp, până ce trece sfințirea apelor; dar nimeni nu îi vede, în afară de lupi, care se iau după ei și îi omoară unde îi pot prinde; sau, atunci când „se pușcă”, în timp ce apa este sfințită, de asemenea, când oamenii strigă, după sfințirea apei, „chiraleisam”, atunci diavolii fug și se ascund; de altfel, credința că apele, curgătoare sau stătătoare, sunt la Bobotează sfințite este atestată în toate zonele etno-folclorice ale României; acesta este și motivul pentru care, la Bobotează, se stropesc cu apă grajdurile, vitele, uneltele, zestrea fetelor etc.; în Muscel, oricât de frig ar fi, flăcăii se scaldă în râu; același obicei îl practică și fetele în unele zone ale Transilvaniei". (Romulus Antonescu - Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești (2016).

Obiceiuri și tradiții

Potrivit tradiției populare, în noaptea de Bobotează, fetele tinere își leagă pe inelar un fir roșu de mătase, pun o rămurică de busuioc sub pernă și își visează ursitul. De asemenea, se spune că fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții înainte de ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. De Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile în casă și nu se împrumută nimic.

Un alt obicei mai este întrecerea bărbaților înot după cruce. Preotul aruncă o cruce în apă și mai mulți bărbați se aruncă pentru a o aduce înapoi. Primul care ajunge la cruce primește binecuvântarea preotului și se consideră că va avea noroc tot restul anului. În trecut, bărbatul care aducea crucea la mal primea daruri de la domnitorul țării.

În unele sate, în trecut, femeile se adunau în grupuri mari, la una dintre ele acasă, și aduceau mâncare și băutură, cântau și dansau. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care le apăreau în cale, îi duceau la râu și îi amenințau cu aruncatul în apă.

În alte zone ale lumii, tradițiile și obiceiurile de Bobotează sunt diferite.

În Franța, pe vremuri se gătea "la galette des rois”, o plăcintă care se împărțea, potrivit obiceiului, în tot atâtea felii câți oameni erau la masă și una în plus, denumită "a Bunului Dumnezeu” sau "a Fecioarei”, care era dată primului sărac.

În prezent se ascunde o figurină, sub forma unui rege mag, în interiorul plăcintei, iar acela dintre meseni care va descoperi figurina în porția sa va fi regele zilei.

În Olanda și în Belgia se prepară un desert cu cremă de migdale, în care se ascunde o figurină sub forma unui mag, la fel ca în Franța. Membrul cel mai tânăr din familie se așează sub masă și alege feliile, iar cel desemnat rege al zilei își alege și o regină. Pe timpul zilei, copiii merg cu steaua din casă în casă pentru a primi dulciuri și mandarine.

Sfântul Ioan Botezătorul

După Bobotează, în ziua de 7 ianuarie, se sărbătorește Sfântul Ioan Botezătorul.

Se spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion, oamenii trebuie să se stropească cu agheasmă, pentru a fi feriți de boli în timpul anului. De asemenea, conform tradiției populare, se spune că după Sfântul Ion "se botează gerul”, adică temperaturile încep să crească.

De Sfântul Ioan, există obiceiul numit "Udatul Ionilor”. În Bucovina de exemplu, în trecut, se punea un brad împodobit la porțile tuturor celor care purtau numele de Ion, iar aceștia dădeau o petrecere.

În Transilvania, cei care purtau acest nume erau purtați prin sat până la râu, unde erau botezați.

Sfântul Ioan mai este numit și Înaintemergătorul, pentru că este cel care a anunțat venirea lui Hristos. Părinții lui sunt preotul Zaharia și Elisabeta, care erau rude cu părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana.

Arhanghelul Gavriil i-a vestit lui Zaharia că soția sa va naște un fiu la bătrânețe și se va chema Ioan. Zaharia nu a crezut acest lucru și a rămas mut până când Elisabeta a născut.

Potrivit învățăturilor religioase, Ioan a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Iisus Hristos. Soția fratelui lui Irod a fost cea care a poruncit să i se taie capul lui Ioan Botezătorul, din ură, la un ospăț de ziua lui Irod.