Ajunul de Bobotează era prilejul perfect pentru vrăji și descântece la adresa fetelor fără noroc, dar și pentru sporul la bani.
Ajunul de Bobotează era prilejul perfect pentru vrăji și descântece la adresa fetelor fără noroc, dar și pentru sporul la bani.
Noaptea dinainte de Bobotează (5 spre 6 ianuarie) era considerată o noapte de mare taină, în care animalele din grajduri vorbesc între ele despre vechi comori ascunse!
E zi de post negru, iar cine reușește să nu mănânce și să nu bea nimic toată ziua, are parte de sănătate și binecuvântare de la Dumnezeu tot anul.
Fetele nemăritate veneau în ajun de Bobotează, la „femeile pricepute” din sat să le facă un descântec de întors. Ca să „li se întoarcă norocul”, socotit „legat” sau pus sub sechestru de vreo altă descântătoare, la solicitarea vreunei rivale.
Dar fata care își dorea descântecul trebuia să țină post luni, miercuri și vineri, iar în ajun de Bobotează, fără să mănânce și să bea nimic până seara, trebuia să se prezinte la descântătoare.
Femeia punea apă curată de izvor într-o oală de lut nemaifolosită. Apoi lua în mână un cuțit lung de bucătărie și „mereu căscând de mai că i se rupeau fălcile” tăia apa din oală, începând s-o descânte pe fată:
„Doamne Sfântă Mărie, Eu nu torc, eu întorc / întorc urile și făcăturile / Oricine ce-o făcut / oricine ce-o adus / de-o făcut o fată cu o fată / ori două surori laolaltă / o văduvă grasă / ori o fină cu nănașă / De-o făcut cu păr de lup, de mâț, de om ori de câne / ori cu muci de moșneag / ori cu balegă de gândac / ori cu oase de drac / ori cu cine-o făcut / ori cu cine-o lucrat / Eu toate i le-ntorc în cap…”
De Bobotează nu se spala rufe, apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată.
La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca crucea.
Bărbații se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.
