Sfinţii Ierarhi Varlaam şi Ioan de la Râşca şi Secu sunt sărbătoriţi de Biserică în ziua de 30 august.
Sfântul Varlaam, mitropolitul Moldovei, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 12 februarie 2007. Canonizarea oficială a Cuviosului Ioan de la Râşca şi Secu, episcopul Romanului, s-a făcut de către Sfântul Sinod în şedinţa din 5-7 martie 2008.
Sfântul Varlaam a fost mitropolit al Moldovei între anii 1632-1653. S-a născut în jurul anului 1590, iar numele său de botez a fost Vasile. Din tinereţe şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte şi limbile slavonă şi greacă. În acest loc a fost întemeiată, în 1602, Mănăstirea Secu. Tânărul Vasile Moţoc a intrat în obştea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. La Secu a fost numit egumen şi arhimandrit.
În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaş, arhimandritul Varlaam a ocupat scaunul mitropolitan al Moldovei, în locul mitropolitului Atanasie (1629-1632).
Sprijinit şi de Petru Movilă al Kievului, mitropolitul Varlaam a înfiinţat prima tipografie românească din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi.
S-a ocupat îndeaproape de organizarea Sinodului de la Iaşi din anul 1642, care a îndreptat şi aprobat Mărturisirea de credinţă alcătuită de mitropolitul Petru Movilă al Kievului, în 1638.
Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidaţi propuşi pentru ocuparea scaunului de patriarh ecumenic al Constantinopolului.
A tradus din limba slavonă, împreună cu câţiva ucenici, lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul. Leastvita (Scara) Sfântului Ioan Scărarul se numără printre primele opere patristice filocalice traduse în limba română.
În 1653, mitropolitul Varlaam s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Secu. A mai trăit patru ani, strămutându-se la veşnicele locaşuri către sfârşitul anului 1657.
* Cuviosul Ioan de la Râşca şi Secu, episcopul Romanului, s-a născut în ţinutul Putnei. A intrat în monahism la Mănăstirea Râşca, a fost ales apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Cetatea Neamţ, până în 1665, şi apoi, între 1666-1667, a fost egumen la Secu.
A păstorit ca episcop la Huşi (1667-1674) şi la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al mitropolitului Dosoftei al Moldovei, care-l numea, în lucrarea „Viaţa şi petrecerea svinţilor”, „arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”. S-a mutat la cele veşnice în anul 1685, fiind înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu.
* Sfântul Ierarh Alexandru a fost patriarh al Constantinopolului, între anii 314 şi 337.
A dus o luptă susţinută cu partizanii ereziei ariene, una dintre cele mai grave erezii din istoria bisericii.
Învăţătura lui Arie (cca 256-cca 336), preot în Alexandria, susţinea că fiinţa lui Dumnezeu este unică şi incomunicabilă şi că Fiul nu are o natură identică cu Tatăl. Separând firea Tatălui de cea a Fiului, erezia ariană admitea inferioritatea Fiului. Deşi a fost apărat de Eusebiu, episcop de Nicomidia, Arie a fost vehement criticat de episcopii Alexandru al Constantinopolului şi de Atanasie al Alexandriei.
Sfântul Alexandru a participat la Sinodul I ecumenic, care, formulând răspunsul ortodox împotriva ereziei ariene sub diverse expresii: „Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii”, „născut, iar nu făcut”, „cel ce este de o fiinţă cu Tatăl”, a stabilit că esenţa Fiului este identică cu a Tatălui, iar naşterea Sa din Tatăl este din veci, ceea ce înseamnă că Tatăl n-a existat vreodată fără Fiul. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; www.arhiepiscopiasucevei.ro)
