Vineri, 3 octombrie 2018, ora 17.30, la Museikon va avea loc vernisajul expoziției de ceramică și sculptură Cristian Ianza Semne și simboluri creștine. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Fundația Ianza Art Inter-Cultural.
Născut la Lupeni, la 5 ianuarie 1958, Cristian Ianza este absolvent al Academiei Naţionale de Artă Nicolae Grigorescu, Bucureşti, secţia ceramică, promoţia 1985. A studiat printre alţii cu: prof. Lazăr Florian Alexie, prof. Lucia Ioan, prof. Lucia Neagu.
Este membru al U.A.P. din România, membru IAA-AIAP UNESCO, membru BBK în Germania.
Este membru al U.A.P. din România, membru IAA-AIAP UNESCO, membru BBK în Germania.
Din critici:
Ion Murgeanu – Meridianul Romanesc (SUA) – iulie 2007
Aproape toate formele structurale ale lui Ianza îşi asumă acest simbol, sfârşesc cu un vas deschis spre cer: ca o pateră pentru libaţii şi ofrandă, ca o jumătate de sferă, omenească, deschisă să întâlneacă pe cealaltă întoarsă jumătate de sferă cerească. Ele aşteaptă în implorare, într-un dialog al rugii: Pomul Cunoaşterii, şi în adevăratul sens omul, sfârşeşte sau abia de acolo începe cu un vas; Adam şi Eva au deasupra triunghiului divin dintre ei, un vas; Bisericile şi Templele înaripate alunecă pe sub cupola cerului după cum acel vas al lor de deasupra se lasă atras. În fine, prin lumina ce coboară pe acel vas, formele devin imponderabile, materia se trans-umanizează şise infra-divinizează. Criticii au vorbit abstract, fără să determine în cazul lui Ianza despre prezenţa unui dialog între om şi divinitate. De fapt, acest dialog se instituie prin prezenţa vasului şi se întemeiază pe neplinul său… Cu aceste vase ale îndurării cutreieră spaţiile cosmice Bisericile lui Cristian Sergiu Ianza, închipuite înaripate, antropomorfice şi crucificate.
Aproape toate formele structurale ale lui Ianza îşi asumă acest simbol, sfârşesc cu un vas deschis spre cer: ca o pateră pentru libaţii şi ofrandă, ca o jumătate de sferă, omenească, deschisă să întâlneacă pe cealaltă întoarsă jumătate de sferă cerească. Ele aşteaptă în implorare, într-un dialog al rugii: Pomul Cunoaşterii, şi în adevăratul sens omul, sfârşeşte sau abia de acolo începe cu un vas; Adam şi Eva au deasupra triunghiului divin dintre ei, un vas; Bisericile şi Templele înaripate alunecă pe sub cupola cerului după cum acel vas al lor de deasupra se lasă atras. În fine, prin lumina ce coboară pe acel vas, formele devin imponderabile, materia se trans-umanizează şise infra-divinizează. Criticii au vorbit abstract, fără să determine în cazul lui Ianza despre prezenţa unui dialog între om şi divinitate. De fapt, acest dialog se instituie prin prezenţa vasului şi se întemeiază pe neplinul său… Cu aceste vase ale îndurării cutreieră spaţiile cosmice Bisericile lui Cristian Sergiu Ianza, închipuite înaripate, antropomorfice şi crucificate.
Dumitru Velea – Rostirea românească 7-12 Timişoara 2002
Expresiv pana la a se impune carismatic in constiinta celor ce-l cultiva, dinamic in gesturi si in acelasi timp precaut in afirmatii re-feritoare la formarea sa ca artist,
traind cu frenezie actul plastic, Cristian Sergiu Ianza este ceramistul care din 1985 a organizat cu mare consecventa, in tara si in strainatate, expozitii menite sa faca
cunoscuta publicului lumea sa mentala, materializata prin modela-rea cu virtuozitate a argile
Expresiv pana la a se impune carismatic in constiinta celor ce-l cultiva, dinamic in gesturi si in acelasi timp precaut in afirmatii re-feritoare la formarea sa ca artist,
traind cu frenezie actul plastic, Cristian Sergiu Ianza este ceramistul care din 1985 a organizat cu mare consecventa, in tara si in strainatate, expozitii menite sa faca
cunoscuta publicului lumea sa mentala, materializata prin modela-rea cu virtuozitate a argile
Tatiana Radulescu – Contemporanul, octombrie 2003
Maestru în domeniul ceramicii, Cristian Ianza nu poate fi catalogat drept un ceramist. Diversitatea de tehnici şi materiale, varietatea lucrărilor sale îl apropie pe artist mai
degrabă de sculptură. Un mare cunoscător al trupului uman, poet al formelor femeii, Ianza îi dedică acesteia un imn de dragoste în lucrări de dimensiuni mici, dar de o valoare remarcabilă. “Templele” şi “Altarele” sale dovedesc o aspiraţie perpetuă spre divin şi universal.
degrabă de sculptură. Un mare cunoscător al trupului uman, poet al formelor femeii, Ianza îi dedică acesteia un imn de dragoste în lucrări de dimensiuni mici, dar de o valoare remarcabilă. “Templele” şi “Altarele” sale dovedesc o aspiraţie perpetuă spre divin şi universal.
Veronica Gherasim – Cotidianul – august 2003
Expoziţia semnată de Cristina Sergiu Ianza vizând ceramica şi sculptura este o certă reconfirmare a tinderii profund ascendente a artistului spre esenţializarea
formei şi, în fond, atingerea simbolului absolut. Plasticianul propune, în planuri tridimensionale, absolut neobişnuite, atât motive liturgice, în care semnul Crucii, simbol creştinesc, apare cu o mare repetabilitate, dar combină savant acest însemn cu idei păgâne, de zeitate în profundă notă a erosului procreşti
formei şi, în fond, atingerea simbolului absolut. Plasticianul propune, în planuri tridimensionale, absolut neobişnuite, atât motive liturgice, în care semnul Crucii, simbol creştinesc, apare cu o mare repetabilitate, dar combină savant acest însemn cu idei păgâne, de zeitate în profundă notă a erosului procreşti
Comments are closed.