Cum este să îți crești copilul fără apartenență la gen?

Tot mai multe provocări pentru societatea românească: reeducarea părinților referitor la orientarea sexuală, grădinițe de gen, tabere de transgender pentru minori. Tot ce este mai straniu și inventat vine din societățile unde deja acest scenariu straniu este implementat: spălări masive de principii și teorii ce pot traumatiza și condamna definitiv viața unui copil. Iată mai multe detalii: 

În lupta împotriva discriminării de gen, un trend în materie de parenting „copilul de gen neutru”, începe să aibă tot mai mulți adepți. Este vorba despre decizia unor părinți de a nu dezvălui copiilor ce apartenență la gen sexual au.

Cuplurile care îmbrățișează această metodă își cresc copiii ca „theybies”, fără încadrarea în tipologia „el/ea”, cel puțin până când copilul este suficient de mare pentru a decide singur ce gen sexual vrea să își atribuie. Susținătorii acestui model de parenting cred că genul este un construct social, pe care nu doresc să îl impună copilului ca nu cumva această încadrarea să aibă impact asupra viitorului său.

„Socializarea în funcție de gen contribuie la segregarea sexuală, la apariția stereotipurilor sexuale și la microagresiunile care generează inegalități de gen în copilărie și la maturitate”, a explicat pe web-site-ul ei, Kyl Myers, mama unui băiețel de doi ani, pe care ea și soțul ei Brent îl educă în mod „creativ” din punct de vedere al genului. Copilul a primit un nume unisex, se joacă și cu mașinuțe și cu păpuși, dacă dorește poate folosi accesorii specifice fetelor, se poate da cu ojă, se îmbracă atât cu haine pentru fete cât și cu haine pentru băieți, însă poate face diferența între bărbați și femei.

„Dacă oamenii nu cunosc sexul lui Zoomer, nu pot să-l trateze ca pe un băiat sau o fată, ci mai degrabă, copilul este tratat minunat și are o copilărie timpurie fără stereotipuri de gen”, a adăugat mama copilului. Acesta este educat astfel încât să ajungă la o înțelegere a propriului gen în timp, și să decidă singur cărui gen va aparține, decizie așteptată de părinți în jurul vârstei de trei sau patru ani.

Familia Myers spune că au fost inspirați să îl crescă pe Zoomer în acest fel după ce au citit despre povestea lui Storm în Toronto Star, un copil care a fost crescut și el în acest fel. Însă cei doi copii nu sunt cazuri singulare, iar părinții care adoptă acesti stil de parenting găsesc sprijin chiar din partea unor pshihologi. Diane Ehrensaft, psiholog din California, autoare a unei cărți-ghid pentru părinți de copii nonconformiști din punct de vedere al genului sexual, își crește „fata-băiat” tot într-un stil creativ, care include „genuri hibride”. Ea nu susține, însă ideea ca părinții să nu le divulge copiiilor sexul biologic, de teamă că astfel le neagă de fapt oportunitatea de a lua poziție față de un gen sau altul.

Poziția altor psihologi susținători ai ideii că genul sexual este un construct social este și mai nuanțată. Dr. Jillian Roberts, fondator al fundației de parenting Family Sparks și profesor la Universitatea din Victoria, susține că ceea ce contează cel mai mult este ca părinții să își sprijine copiii, ca acei copii aflați în procesul de tranziție sexuală să își poată explora gândurile și sentimentele. „Unii copii simt confuzie cu privire la motivul pentru care corpul lor nu se potrivește cu spiritul lor, cu ceea ce simt și cu genul cu care simt că vor să se identifice. (…) Cu toate acestea, acești copii nu au raportat niciodată că s-au simțit traumatizați pentru că li s-a spus „el” sau „ea”. Prin urmare, cred că nu este necesar ca părinții să încerce să folosească termeni precum „theybys”, a declarat Roberts pentru Global News.

Pe de altă parte, sunt experții care au suspiciuni puternice în ceea ce privește dezvoltarea psihologică optimă a copiilor pe termen lung, ca urmare a unei educații de felul acesta. „Fiecare copil, fată sau băiat, trebuie să se identifice puternic cu genul căruia bilogic îi aparține, ca persoană de sex masculin sau feminin. Fără ea, copilul se simte pierdut și confuz în legătură cu propria identitate. (…) Sexul și sexualitatea sunt aspecte ale identității unei persoane. Fără o claritate asupra acestor aspecte, fără sex masculin sau feminin, copilul nu este o persoană deplină”, a explicat Fran Walfish, psihoterapeut din Beverly Hills, California, SUA.

„O persoană nu poate alege dacă este femei sau bărbat. Apartenența la gen ce este ceva intrinsec, în corpul lor la naștere”, e explicat Peter Sprigg, membru al Consiliului de Cercetare al Familiei.

Părinții care își cresc copiii în felul acesta sunt atât de fixați în ideile lor încât nu înțeleg că de fapt își expun copilul unui risc mai mare de hărțuire. Iar copilul agresat se simte singur și în imposibilitatea de a-și face prieteni, se arată într-o analiză Families Media. Adepții acestei metode de parenting care îi forțează pe fiii și pe fiicele lor să fie neutri din punct de vedere al genului sexual, chiar dacă copiii refuză, comit un abuz, se arată în aceeași analiză Families Media.

Sursa semneletimpului.ro