Atentatele din 11 septembrie 2001 au schimbat nu doar politica externă a Statelor Unite, ci și direcția Uniunii Europene în materie de securitate și relații internaționale.
Războiul împotriva terorismului și, ulterior, invazia Irakului din 2003 au provocat tensiuni între statele europene și au alimentat neîncrederea față de Washington.
În același timp, UE a accelerat cooperarea polițienească și judiciară și a început să își contureze o strategie proprie de securitate.
Europa s-a împărțit după războiul din Irak
După atacurile din 11 septembrie, statele europene au susținut în mare parte lupta împotriva terorismului și intervenția din Afganistan. Situația s-a schimbat însă odată cu planurile administrației George W. Bush de a invada Irakul.
Franța și Germania s-au opus intervenției, în timp ce Marea Britanie, Spania, Italia și Portugalia s-au numărat printre statele europene care au susținut acțiunea militară condusă de Statele Unite.
Disputa a produs una dintre cele mai grave rupturi politice din interiorul Europei și a dus la celebra împărțire între „Vechea Europă” și „Noua Europă”, formulată atunci de secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld.
UE începe să își construiască propria strategie
Criza provocată de războiul din Irak a determinat Bruxelles-ul să accelereze dezvoltarea unei politici comune în domeniul securității și al relațiilor externe. În 2003, Uniunea Europeană a adoptat prima sa Strategie Europeană de Securitate.
Documentul urmărea consolidarea unei abordări europene bazate pe cooperare internațională și pe rolul instituțiilor multilaterale, inclusiv al Organizației Națiunilor Unite. În paralel, statele membre au început să își coordoneze mai strâns acțiunile în domeniul combaterii terorismului.
Securitatea internă a fost reorganizată
Atentatele au accelerat cooperarea dintre polițiile și autoritățile judiciare din statele membre. În 2002 a fost introdus Mandatul European de Arestare, care a simplificat procedurile de predare a persoanelor urmărite penal între statele UE.
Europol și Eurojust și-au extins, de asemenea, rolul în schimbul de informații, combaterea finanțării terorismului și cooperarea judiciară. Atentatele de la Madrid, din 2004, și Londra, din 2005, au determinat noi măsuri și au contribuit la adoptarea primei strategii antiteroriste a UE.
Relația cu Washingtonul s-a deteriorat
Războiul din Irak a afectat profund încrederea dintre Europa și Statele Unite. Criticile europene au vizat inclusiv modul în care administrația americană a justificat intervenția și a gestionat ulterior conflictul.
În anii care au urmat, administrația Barack Obama a încercat să repare relația transatlantică. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și criticile sale față de multilateralism și proiectul european au alimentat însă din nou dezbaterile despre cât de dependentă trebuie să rămână Europa de Statele Unite în materie de securitate.
Astfel, la 25 de ani de la 11 septembrie, efectele atacurilor se regăsesc încă în politica europeană: de la cooperarea antiteroristă și securitatea internă până la relația cu Washingtonul și eforturile UE de a-și consolida autonomia strategică.
