Adevăratul erou în cazul fetiței salvate din apa înghețată din Craiova. „A continuat să lupte”

Unul dintre bărbații implicați direct în salvarea fetiței de șase ani căzute în lacul înghețat din Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova a ales să intervină în discuțiile apărute online, potrivit realitatea.net.

Mădălin Popescu, prezent la fața locului în momentul incidentului, a reacționat la comentariile din mediul digital și a explicat cine consideră el că este, de fapt, adevăratul erou al întregii situații.

Mesajul său a fost publicat marți, 20 ianuarie, pe Facebook, ca răspuns la avalanșa de reacții apărute după ce Anastasia, o fetiță de șase ani, a căzut în apa înghețată în timp ce se afla în parc alături de părinți.

„Aceasta este prima mea postare…” – începutul unei clarificări necesare

În debutul mesajului, Mădălin Popescu se prezintă și explică de ce a simțit nevoia să intervină public:

„Numele meu este Mădălin. Mădălin Popescu. Cei mai mulți dintre voi mă știți din relatările din presă despre incidentul de pe lacul din Parcul Romanescu din Craiova de zilele trecute. O parte dintre voi mă cunoașteți și personal. Aceasta este prima mea postare în Social Media, deși am acest cont pe Facebook de mulți ani. Până acum nu am simțit nevoia să scriu aici, dar acum aș vrea să vă spun câte ceva”.

El subliniază că, în timp ce atenția publică s‑a concentrat pe adulții care au intervenit, adevărata forță a fost demonstrată de copilul aflat în apă.

Fetița, descrisă drept „eroul real” al momentului

În mesajul său, Mădălin Popescu explică faptul că discuțiile din mediul online au simplificat situația, punând accent pe cine a sărit primul în apă sau cât de repede s‑a intervenit. El atrage atenția că, în tot acest timp, curajul fetiței a fost trecut cu vederea.

„Presa din țară și comentariile din online l-au numit erou pe Vipan Kumar, cetățeanul indian care a intrat primul în lac. M-au numit erou și pe mine. Adevăratul erou acolo este însă altcineva... O fetiță de 6 ani, numită Anastasia. Din momentul în care s-a ridicat de pe sanie și până s-a rupt gheață sub ea este un copil. Neastâmpărat, poate neascultător, dar un copil. În momentul în care s-a rupt gheață sub ea devine un Erou. Eu am stat în apa înghețată mai puțin de 10 minute, Vipan Kumar a stat poate 20-25 minute. Dar Anastasia a supraviețuit acolo mai mult de jumătate de oră. În primele minute singură, fără niciun ajutor. S-a menținut la suprafață așa cum a putut ea. Așa cum numai un copil cu suflet de erou o poate face”.

O luptă dusă în condiții extreme

Salvatorul insistă asupra faptului că rezistența fetiței a depășit orice așteptare. El descrie modul în care copilul a reușit să rămână la suprafață într‑o apă aproape înghețată, în condiții în care corpul unui adult cedează mult mai repede.

„Într-o apă aproape de zero grade, care scurge căldura și viața dintr-un corp într-un ritm mult mai rapid decât simplul aer rece o face. Și a continuat să lupte și după ce Vipan Kumar a ajuns la ea și mai târziu și eu. În momentul în care a fost ridicată în barca de salvare trecuse mai bine de o jumătate de oră de când stătea în apa înghețată. Iar lupta ei nu s-a oprit aici. Efectele hipotermiei severe asupra unui corp de copil pot fi cumplite. Dar se pare că a câștigat și această luptă... Așa că da, avem un erou în această poveste. Numele ei este Anastasia”.

Reacție fermă în apărarea tatălui

Mădălin Popescu a ținut să clarifice și situația tatălui fetiței, intens criticat în comentarii. El afirmă că reproșurile sunt nedrepte și că bărbatul a făcut tot ce era omenește posibil.

„În comentariile din online au fost mulți care au acuzat tatăl de neglijență și că nu s-a implicat în operațiunile de salvare. Vă asigur că a făcut tot ce este omenește posibil să ajungă la Anastasia. Și poate că mai mult decât ce este omenește posibil. A făcut ceea ce numai un părinte poate să facă pentru a încerca să își salveze copilul. Doar că nu a putut să treacă de gheața groasă care îl despărțea de el. Oare știți voi ce poate fi în sufletul unui părinte care își privește copilul cum moare? Pentru că asta credea în acele momente tatăl că se va întâmpla”.

Despre reacțiile martorilor și intervenția autorităților

El abordează și criticile îndreptate către trecători sau echipajele de intervenție, explicând că fiecare situație de acest tip are particularități care nu pot fi anticipate.

„Multe acuze pentru acei trecători care erau în parc și nu au intervenit. Motivele pot fi multe pentru cei care nu s-au implicat. Și unele pe deplin îndreptățite. Dar au fost acolo și mulți care au încercat să ajute. Fiecare așa cum a știut și a putut. Și au mai fost și acuze către pompieri sau ISU că s-ar fi mișcat greu și nu ar fi intervenit eficient. De acord, tot timpul este loc de îmbunătățiri. Dar atunci, în frenezia momentului, nu poți face totul perfect, așa cum scrie la manual. Fiecare situație are particularitățile ei, se mai pot face și greșeli, dar important este să perseverezi și să acționezi mai departe pentru rezolvarea situației”.

Un apel la empatie și la privirea dincolo de aparențe

În finalul mesajului, Mădălin Popescu îi îndeamnă pe oameni să fie mai atenți la partea bună din cei din jur și să evite judecățile pripite.

„Oare de ce nu putem să vedem întâi ce e frumos și bun în oameni și scoatem în evidență mai ales părțile negative (sau ceea ce considerăm noi că ar fi părți negative)? În noi toți sunt lumini și umbre... hai să ne reamintim că, înainte de naționalitate, opinii sau preferințe politice suntem toți Oameni. Și să încercăm să vedem mai des părțile bune din cei din jurul nostru. În plus, să privim din când în când și în interiorul nostru. Și să vedem ce se găsește acolo. Să conștientizăm și părțile bune și pe cele mai puțin luminoase. Și apoi să încercăm să schimbăm ceea ce nu ne place în noi. Și abia atunci vor începe să se schimbe lucruri și în afara noastră... Cam asta am avut de spus. Dacă voi considerați că cele de mai sus au sens și merită citite, distribuiți-le mai departe”.

Mesajul său a fost intens distribuit pe rețelele sociale, mulți utilizatori apreciind perspectiva diferită și tonul profund uman al relatării.

Sursa: Realitatea de Dolj