Sărbătorită a doua zi după Sfântul Nicolae, la 7 decembrie, Mucenița Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor și a tinerilor pe care îi ajută să se căsătorească. Tradiția populară spune că, pe 7 decembrie, nu se folosesc obiecte ascuțite în casă.
Sărbătorită a doua zi după Sfântul Nicolae, la 7 decembrie, Mucenița Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor și a tinerilor pe care îi ajută să se căsătorească. Tradiția populară spune că, pe 7 decembrie, nu se folosesc obiecte ascuțite în casă.
Există superstiția ca de ziua Sfintei Filofteia nici pâinea nu trebuie s-o tăiem cu cuțitul: se rupe cu mâna, pentru a avea spor și sănătate. Sfânta Filofteia este numită și "aducătoarea de ploi", fiind considerată o sora îndepărtată a Sfântului Ilie.
Scrierile teologice consemnează mai multe procesiuni cu moaștele Sfintei pe timp de secetă, iar tradiția spune că, prin mijlocirea ei în fața lui Dumnezeu, a plouat, iar roadele au fost bogate.
Cine este Sfânta Filofteia
Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când Filofteia era încă mică. Copila postea, asculta Scripturile, învăța să-și păzească neîntinată fecioria, iar mai presus de toate era foarte milostivă.
Săvârșea cu statornicie și răbdare toate faptele bune. După ce mama sfintei a murit, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că o bătea și o certa, pârând-o tatălui ei ca și acesta să o certe.
Cu toate acestea, Filofteia nu se oprea din înfăptuirea binelui și le împărțea săracilor și flămânzilor hainele ei și mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la țarină tatălui ei. Aflând de acțiunile ei și văzând că le împărțea săracilor, tatăl ei este biruit de mânie și uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosițe ca să o bată până ce se va liniști.
Dar, nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu și, lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană, fata, care avea 12 ani, a murit pe loc.
Înspăimântat, ucigașul a alergat în cetate și le-a spus arhiepiscopului și conducătorilor cetății ce nenorocire s-a întâmplat și că trupul fetei este acoperit de o strălucire cerească. Aflând neașteptata veste, arhiepiscopul, însoțit de mai-marii cetății și de multă lume au pornit spre locul dramei cu multe lumânări aprinse, cu tămâie, rostind rugăciuni. Când au văzut că trupul copilei este învăluit de acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toții, lăudând minunea.
Apoi, împreună cu arhiepiscopul, cei veniți au încercat să ridice trupul sfintei și să-l ducă în cetate. Dar n-au putut să-l urnească din loc nici când au rostit multe rugăciuni și s-au înspăimântat. Trupul ei era greu ca piatra.
Atunci, s-au gândit că aceasta poate vrea să se odihnească într-un anumit loc sfânt. De aceea, cei care-l ajutau pe tatăl Sfintei Filofteia să-i ridice trupul au început să numească nume de țări, de mănăstiri și de biserici rânduite în preajma locurilor natale, apoi și pe cele existente peste Dunăre. Abia când a fost pomenit numele Bisericii Domnești din Târgul Argeșului, trupul ei a devenit mult mai ușor. Cei prezenți, care asistau la ineditul eveniment, au trimis o scrisoare domnitorului Radu Vodă (cel care zidise acea biserică), vestindu-l că Sfânta vrea să se odihnească în acel sfânt lăcaș.
