Sărbătoare mare în România - 10 februarie - Cruce cu negru în calendarul ortodox

Sărbătoare mare în data de 10 februarie în România. Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 10 februarie.

A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică și, învățând poporul cuvântul lui Dumnezeu, spunea: "Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci și pe apostoli cu puterea Duhului Sfânt, ca toți oamenii, prin propovăduirea lor cea sfântă, să se înțelepțească și să meargă neabătuți pe calea dreptății. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsuflețiți și să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci și prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieții cerești, prin care vrăjmașii se izgonesc, șarpele se calcă, necredința se preface în credință, iar nălucirea diavolească piere și cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmașului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieții veșnice, decât să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare". (Viețile Sfinților)

Sfântul Haralambie a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193-211) și a suferit moarte martirică în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor susținute de acesta. Este unul dintre cei mai vârstnici mucenici dintre cei cunoscuți de Biserică: avea 113 ani atunci când a fost chinuit pentru credința în Hristos.

În ciuda vârstei înaintate, Sfântul Haralambie a fost arestat, torturat și condamnat la moarte prin tăierea capului. Și-a dat însă sufletul său în mâinile lui Dumnezeu înainte de a fi lovit cu sabia, iar ostașii însărcinați cu execuția au spus că acesta a murit fără tăiere de sabie.

Înainte de sfârșitul său, Sfântul Haralambie L-a văzut pe Mântuitorul, căci "rugându-se el, s-au deschis cerurile și S-a pogorât la dânsul Domnul cu mulțimea sfinților îngeri" și i-a spus că poate să ceară orice voiește că va primi.

Sfântul Haralambie a zis atunci: "Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoșata Ta slavă. Doamne, de-Ți place Ție, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaștele mele și se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile. Ci să fie mai ales în locurile acelea pace și sănătate trupească, mântuire sufletească și îndestulare de grâu și vin, cum și înmulțire de dobitoace, pentru trebuința oamenilor. Doamne, Tu știi că oamenii sunt trup și sânge, iartă-le lor păcatele și le dă îmbelșugare din rodurile pământului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature și să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăților; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul tău și îi izbăvește de boala ciumei". (Viețile Sfinților)

După cum și Acatistul Sfântului Haralambie arată, acesta este "izbăvitor de ciumă și de foamete (...) tămăduitor de răni și boli". (sursa: vol. "Viețile Sfinților")