Sărbătoare mare - 17 septembrie - Cruce cu negru în calendar - Ce spune tradiția zilei

Sărbătoare importantă în data de 17 septembrie, în România.

Ortodoxe
Sf. Ier. Dionisie, episcopul Cetății Albe - Ismail; Sf. Mc. Sofia (Înțelepciunea) și fiicele ei: Pistis (Credința), Elpis (Nădejdea) și Agapis (Dragostea)

Greco-catolice
Sf. m. Sofia și fiicele ei Pistis, Elpis și Agapis

Romano-catolice
Sf. Robert Bellarmin, ep. înv.; Hildegard de Bingen, fec. înv.

Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități ecleziastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut și este unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român.

A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 25 octombrie 2018, anul în care s-au împlinit 100 ani de la alegerea sa ca arhiereu.

Sfântul Dionisie, Dimitrie, după numele de botez, s-a născut în anul 1868, în satul Badar din Republica Moldova. La numai 15 ani, în 28 noiembrie 1883, a intrat în obștea Mănăstirii Suruceni, din apropierea Chișinăului.

A parcurs toate etapele vieții monahale devenind, pe rând, rasofor în 1890, monah în 1899, primind numele Dionisie, ierodiacon în 1900 și ieromonah în 1904.

În 1908 a fost ales stareț al Mănăstirii Suruceni. În luna mai a anului 1918 a fost ridicat la treapta de arhimandrit, iar în data de 22 iulie 1918 a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura al Ismailului, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Dionisie Erhan a fost ales episcop al Cetății Albe și Ismailului în 1934 și a păstorit până în anul 1940.

După pactul Ribbentrop-Molotov și cedarea Basarabiei (1940), s-a refugiat în țară, unde a păstorit credincioșii din Episcopia Argeșului, între anii 1940-1941.

Ulterior s-a întors la mănăstirea sa de metanie, trecând la Domnul în data de 17 septembrie 1943, la Spitalul central din Chișinău.

Trupul episcopului Dionisie Erhan a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018. Propunerea de canonizare a sa a venit din partea Sinodului Mitropoliei Basarabiei ca urmare a demersurilor Episcopiei Basarabiei de Sud.

* Sfânta Muceniță Sofia și fiicele sale, Pistis, Elpis și Agapis, sunt sărbătorite de Biserică la 17 septembrie.

Sfânta Sofia era de neam italian, văduvă, și avea din căsătorie trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuți evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credință), pe cea de a doua - Elpis (Nădejde), iar pe cea de a treia fiică a numit-o Agapi (Dragoste).

Sfintele mucenițe au trăit în vremea împăratului Hadrian (117-138), în Roma.

Pistis era în vârstă de 12 ani, Elpis, de 10 ani, iar Agapis, de 9, atunci când au fost chemate împreună cu mama lor la împărat, căci acesta auzise de la eparhul său de cele trei fecioare care duceau o viață închinată cu totul lui Hristos.

Mama și fiicele sale au înțeles pricina acestei chemări "Și după rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu, au ieșit toate patru, maica cu fiicele, luându-se de mâini ca o cunună împletită. Și mergeau, căutând adeseori spre cer, cu suspinuri și cu rugăciunea în taină, încredințându-se la ajutorul Celuia ce a poruncit 'să nu ne temem de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă' " (Viețile Sfinților).

În fața Sfintei Sofia, Sfintele Mucenițe, Pistis mai întâi, urmată de Elpis și apoi de Agapis, au fost supuse la chinuri cumplite, după ce fiecare pe rând l-a mărturisit pe Hristos și a refuzat să jertfească zeiței Artemida.

Rezistând în fața tuturor chinurilor, cele trei mucenițe au fost în cele din urma omorâte prin tăierea capului, iar mama lor le-a luat trupurile, le-a așezat într-o singură raclă și le-a îngropat, la un loc înalt.

"Apoi, însăși ea, șezând lângă mormântul lor trei zile, se ruga lui Dumnezeu cu umilință și a adormit cu somnul morții în Domnul și s-a îngropat de către credincioși în același loc împreună cu fiicele cu care a avut parte de împărăția cerească și de încoronarea mucenicească, că deși n-a suferit cu trupul, cu inima a pătimit mult pentru Hristos" (Viețile Sfinților). (surse: vol. "Viețile Sfinților"; https://basilica.ro)