Sfântul Mucenic Trifon este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 1 februarie.
S-a născut din părinți creștini, într-un sat, Campsada, din provincia Frigia (veche regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici). A trăit în timpul împăraților romani Gordian (238-249) și Deciu (249-251).
Sfântul Trifon s-a făcut cunoscut pentru puterea dăruită de Dumnezeu de a vindeca suferințele oamenilor și de a alunga demonii.
În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de Deciu, Sfântul Trifon a mers de bunăvoie împreună cu ostașii care îl căutau la ordinul eparhului, căci a fost denunțat că este creștin.
Silit să aducă jertfe zeilor romani, s-a împotrivit și a fost supus la chinuri. În timpul torturii, când era ademenit cu promisiuni de cinstire și daruri, Sfântul Trifon le-a spus persecutorilor săi: "Nimic nu veți spori, o, înșelătorilor, pentru că nu veți putea, ca pe cei ce nădăjduiesc cu adevărat spre Dumnezeul cel tare și viu să-i întoarceți din calea cea dreaptă și să-i plecați la idolii voștri". (Viețile Sfinților)
"Văzând tiranul că nu poate să urnească stâlpul cel nemișcat și să-l întoarcă de la credința lui Hristos, a dat împotriva lui această poruncă: lui Trifon cel din Apamia, care s-a împotrivit poruncii împărătești și nevrând să aducă jertfă zeilor, după multe chinuri ce i-am dat, să i se taie capul. Atunci îndată l-au luat ostașii și l-au scos la locul de tăiere". (Viețile Sfinților)
Sfântul mucenic s-a rugat atunci lui Dumnezeu, spunând: "Doamne, Dumnezeul Dumnezeilor și Împărate al împăraților, mai sfânt decât toți sfinții; Îți mulțumesc că m-ai învrednicit a săvârși nevoința aceasta fără poticnire. Acum mă rog ție, să nu se atingă de mine vicleana mână a vrăjmașului celui nevăzut, nici să mă pogoare în adâncul pierzării, ci să mă duci cu sfinții Tăi îngeri în locașurile cele iubite și fă-mă moștenitor al împărăției Tale celei dorite. Primește în pace sufletul meu și pe toți care mă vor pomeni pe mine, robul Tău, și întru pomenirea mea Îți vor aduce sfinte jertfe. Ascultă-i din înălțimea sfințirii Tale și caută spre dânșii din sfânt locașul Tău, dându-le lor îndestulate și nestricăcioase dăruiri, că Însuți ești bun și îndurat dătător în vecii vecilor". (Viețile Sfinților)
Astfel rugându-se, mai înainte de a i se tăia capul, Domnul a luat sufletul lui în mâinile Sale, iar trup lui a rămas mort la pământ. (sursa: vol. "Viețile Sfinților")
