Sărbătoare CRUCE CU ROȘU, 29 august - Zi mare în calendarul ortodox - Ce trebuie să știe toți credincioșii

Sărbătoare uriașă în data de 29 august, în România.

Ortodoxe
Tăierea capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul (Post)

Greco-catolice
Tăierea capului Sf. Pf. Ioan Botezătorul. Post și ajun

Romano-catolice
Martiriul Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Sabina, m.

Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este pomenită de Biserică în ziua de 29 august, când este rânduit Post.

"Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea... Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum s-a arătat în lume Mesia cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod" (Viețile Sfinților).

Când Sfântul Proroc Ioan propovăduia pocăința, Galileea era condusă de Irod Antipa, care era căsătorit cu fiica emirului Arabiei. Dar a îndepărtat-o pe aceasta și s-a căsătorit cu soția fratelui său Filip, Irodiada. Legătura se pare că dura încă de când fratele său, Filip, era în viața, făcându-se Irod "ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge" (Viețile Sfinților).

Sfântul Ioan, confruntat cu imoralitatea regelui, nu s-a sfiit să-l înfrunte, spunând că nu îi este îngăduit să ia pe femeia fratelui tău. Dată fiind influența Botezătorului asupra mulțimilor, Irod dorea să îl suprime, mai ales că prorocul condamna în auzul tuturor legătura nelegiuită dintre el și soția fratelui său. Temându-se însă de tulburarea pe care ar fi putut-o isca în rândul poporului uciderea lui, acesta se mulțumește să-l închidă pe Sfântul Ioan într-una din cetățile lui.

"Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, știind pe Ioan că este bărbat drept și sfânt, și pe care mai înainte îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui multe le făcea bine, și se temea să-l ucidă. El însă nu se temea așa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, fiindcă evanghelistul Matei zice: Vrând să-l ucidă pe el, se temea de popor, căci îl avea ca pe un proroc (...) (Viețile Sfinților).

Sfântul Ioan a stat în temniță multă vreme și veneau la el ucenicii lui, pe care, învățându-i mult la viața cea îmbunătățită și după Legea lui Dumnezeu, îi încredința pe ei despre Mesia, Care venise în lume și la Care îi și trimitea.

Irod dă atunci o petrecere, în ziua aniversării sale, la care invită mulți demnitari, voievozi, boieri și toate căpeteniile Galileei. La acest ospăț, Irodiada o pune pe fiica ei, Salomeea, să danseze în fața invitaților. Pentru spectacolul oferit de Salomeea, Irod îi oferă un mare dar: să-și aleagă până la jumătate din împărăție. La sugestia mamei sale, ea refuză averile și cere să i se dea pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul.

"Ticălosul, nevrând să-și calce jurămîntul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, și, uitând sfințenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; și, trimițând îndată pe călău în temniță, a poruncit să-i taie capul lui Ioan și să-l aducă pe tipsie" (Viețile Sfinților).

În miezul nopții, capul Sfântului Ioan i-a fost adus pe o tipsie lui Irod cu sângele care încă mai picura.

Crima aceasta a fost urmată de un șir de încercări pentru Irod. A pierdut conducerea regatului, fiind trimis în surghiun, în Spania, împreună cu Irodiada și fiica acesteia.

În cele din urmă au avut un sfârșit năprasnic: mai întâi Salomeea a fost decapitată prin strângerea gheții în jurul capului, când a încercat să traverseze un râu înghețat care s-a rupt. Capul i-a fost adus lui Irod și Irodiadei, așa cum odată se adusese capul Mergătorului Înainte; dar nu tăiat de sabie, ci de gheață.

Despre Irod și Irodiada se spune că au pierit cu zgomot, căci i-a înghițit pământul de vii. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; "Dicționar de Teologie Ortodoxă", pr. prof. dr. Ion Bria, București, 1994)