Sărbătoare importantă în data de 4 noiembrie.
Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia din părinți creștini, în vremea împăratului Leon IV Chazarul (775-780), susținător al ereziei iconoclaste, fiul împăratului iconoclast Constantin Copronim (741-775).
Tânărul Ioanichie a fost deprins cu nevoințele ascetice încă din copilărie, înlesnite și de viața lui singuratică de păstor. La maturitate a fost luat la oaste, unde, timp de 24 de ani, a făcut dovada unui mare curaj și a unor remarcabile virtuți creștine.
A fost un adept al ereziei iconoclaste (distrugerea icoanelor), de care atunci toată biserica era tulburată. Îndreptându-se din această înșelare, a ales să-și ispășească păcatul printr-o viață închinată lui Dumnezeu, rugându-se ziua și noaptea, la început într-un așezământ monahal, iar mai pe urmă a ales viața de sihastru.
După multă vreme a voit să meargă în Efes, la biserica unde a slujit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, pentru închinare și rugăciune. Când a sosit în Efes și s-a apropiat de biserică i s-au deschis de la sine ușile lăcașului și, intrând înăuntru, s-a rugat, închinându-se și sărutând icoana Sfântului Evanghelist Ioan. Apoi ieșind din biserică, ușile s-au închis singure în urma sa, iar el s-a întors din nou în muntele în care viețuia
