Sărbătoare 3 septembrie - Cruce cu negru în calendarul ortodox - Ce nu ai voie să faci azi

Sărbătoare importantă în data de 3 septembrie în calendarul creștin ortodox din țara noastră.

Dacă despre sărbătoarea însemnată cu cruce roșie știe multă lume ce reprezintă, despre cea în dreptul căreia se află o cruce neagră știu mai puțini credincioși.

Zilele care sunt marcate cu cruce neagră în calendarul ortodox sunt sărbători în care ”cinstim cu rugăciune către sfinții pomeniți în acea zi, dar putem lucra obișnuit”, se arată pe site-ul Doxologia.

Spre deosebire de sărbătorile notate cu cruce roșie, cele cu cruce neagră nu impun să nu se muncească, adică se poate spăla și face treabă în gospodărie. Și din punct de vedere religios, cele două sărbători notate cu cruci roșii sau negre sunt diferite.

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Antim, episcopul Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist din Palestina; Sf. Cuv. Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara

Greco-catolice
Sf. ep. Antim; Sf. cuv. Teoctist

Romano-catolice
Sf. Grigore cel Mare, pp. înv.

Sfântul Sfințit Mucenic Antim este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 3 septembrie.

Sfântul Antim a fost episcop al Nicomidiei în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305).

În această calitate, a reușit să păstreze biserica unită și credința întreagă într-o vreme în care prigoana asupra creștinilor era la apogeu în toate părțile Răsăritului și mai ales în Nicomidia, reședință imperială.

"Căci deși mulți creștini erau înecați în mare pentru Hristos, nu s-au afundat în apele păgânătății, nu i-a înecat pe ei viforul închinării de idoli, nici nu i-a înghițit adâncul iadului cel mai dedesubt, ci s-au aflat în limanul ceresc cel lin și neînviforat prin povățuirea și cârmuirea lui Antim, păstorul lor" (Viețile Sfinților).

"Când a ieșit porunca împărătească pentru uciderea creștinilor scrisă pe hârtie și a fost citită în mijlocul cetății Nicomidia, apoi a fost pironită în zid la loc de priveliște, Sfântul Antim a mărturisit pe Hristos înaintea tuturor și a rupt acea poruncă de pe zid și a sfărâmat-o, ocărând cu mare glas păgânătatea. Atunci mai întâi Antim s-a arătat mucenic în Nicomidia" (Viețile Sfinților).

Urmând lui, mai mulți demnitari și marii slujitori ai casei împărătești au început a-L mărturisi pe Hristos pe față, spunând că sunt creștini. Unii ca aceștia au fost Dorotei, Mardonie, Migdonie, Petru, Indis și Gorgonie, cu mulți alți însoțitori ai lor, care au suferit chinuri și moarte pentru credința de la care nu puteau abdica.

După Sfântul Antim, aflat într-un sat din apropierea Nicomidiei, s-au trimis mai mulți soldați și, pe când aceștia îl căutau, el a ieșit în întâmpinarea lor. Înainte de a-și dezvălui identitatea, i-a găzduit punându-le masa și odihnindu-i.

Când au aflat cine este gazda lor, soldații nu au mai vrut să-l ducă înaintea autorităților; episcopul a mers însă de bunăvoie la judecată, botezându-i pe drum pe cei trimiși să-l prindă. A fost pus la cazne și apoi i s-a tăiat capul. Așa a luat sfârșit mucenicia sa pentru Hristos, în ziua de 3 septembrie.

* Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie de la Mănăstirea Stânișoara au fost canonizați în ședința de lucru a Sfântului Sinod din 24 februarie 2016, fiind înscriși în calendar pe 3 septembrie.

Mulți sihaștri iubitori de Dumnezeu au viețuit în munții din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, atât înainte de zidirea sfântului locaș de către voievodul Mircea cel Bătrân (cel Mare) al Țării Românești, cât și după aceea.