Sărbătoare 26 ianuarie - Cruce cu negru în calendarul ortodox

Sărbătoare importantă în data de 26 ianuarie în România.

Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv este pomenit în ziua de 26 ianuarie.

Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu (Ioan), numit "cel sfânt și milostiv", a fost canonizat în cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 octombrie 2017.

S-a născut la 15 iulie 1818, în Basarabia. A rămas orfan de tată și, în 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul său, l-a adus la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, pentru a învăța carte. În mănăstire a deprins scrisul, cititul, tipicul și muzica psaltică. În anul 1835, împreună cu ierodiaconul Teofilact, a ajuns la episcopia Buzăului.

În 23 ianuarie 1835, rasoforul Ioan a fost călugărit sub numele de Iosif, în Catedrala episcopală, iar a doua zi a fost hirotonit diacon. Ca ucenic al episcopului Chesarie al Buzăului, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu a intrat la seminarul din Buzău, pe care l-a terminat în 1840. Între anii 1840-1847 a urmat Colegiul Sfântul Sava din București.

A fost hirotonit preot în 1850, iar în noiembrie 1852 a fost făcut protosinghel de Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găisenii, iar după 4 ani este făcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon și numit, în 1863, egumen la Mănăstirea Sărindar din București.

Între anii 1864-1870 arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziul Gheorghe Lazăr și la Liceul Matei Basarab din Capitală, iar în ultimii doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.

A fost hirotonit arhiereu la 23 aprilie 1872, iar în ianuarie 1873 a fost numit episcop de Argeș.

La 10 iunie 1875 a fost ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie același an a fost instalat la Iași. Timp de 27 de ani mitropolitul Iosif Naniescu a păstorit cu multă blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei.

A plecat la ceruri la 26 ianuarie 1902. Mormântul său se află în partea de sud a Catedralei mitropolitane de la Iași.

* Sfântul Cuvios Xenofont, soția sa Maria și fiii lor Arcadie și Ioan au trăit în secolul al VI-lea.

Erau dintr-un neam bogat și cu renume în Constantinopol. Prin urmare, fiii acestei familii, Arcadie și Ioan, au fost trimiși în Fenicia, la învățătură, îmbarcându-se pe o corabie. Naufragiind vasul, cei doi au ajuns în Palestina, unde, drept mulțumită lui Dumnezeu că i-a scăpat de înec, s-au făcut călugări în Ierusalim.

Auzind de naufragiul vasului, părinții au început să-i caute cu înfrigurare. I-au găsit printre călugării din Sfânta Cetate și, bucuroși de regăsire, cei doi, Xenofont și Maria, au lăsat averile și grijile lumești și au îmbrăcat haina monahală.

"Toți au plăcut lui Dumnezeu desăvârșit și de mari daruri s-au învrednicit de la El; Ioan și Arcadie au strălucit între viețuitorii pustiei ca niște luminători și viețuind ani destui, mai înainte și-au văzut sfârșitul lor și către Domnul au trecut. Cuvioasa Maria a făcut multe minuni: orbi a luminat, diavoli a izgonit și prin fericit sfârșit a trecut de la cele pământești la cele cerești; iar Cuviosul Xenofont, așijderea a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al mai înaintei vederi, și proorocind înainte, spunea cele ce vor să fie, și de mari taine era văzător; după aceea, a trecut să vadă cele ce ochiul nu le-a văzut și să se sature cu vederea de fața lui Dumnezeu". (Viețile Sfinților)