Sărbătoare 26 august - Zi cu o importanță deosebită în calendarul ortodox

Sărbătoare importantă în data de 26 august.

Sfinții Mucenici Adrian și Natalia sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 26 august.

Sfinții Adrian și Natalia erau soți tineri, căsătoriți de puțin timp, când au suferit moarte martirică, mărturisind credința în Hristos. Se afla atunci în Nicomidia împăratul Maximian (286-305), un nemilos prigonitor al creștinilor, care purta titlul de augustus al Imperiului Roman.

"Îngrozirea lui era înfricoșată asupra acelora ce ar ascunde un creștin; iar acelora ce ar ști undeva un creștin ascuns și ar spune sau îl va prinde singur și-l va aduce la judecată, îi făgăduia daruri și cinste.

Atunci se dădeau la moarte vecini pe vecini și tată pe fii; pe de o parte, temându-se de îngrozirea împărătească, iar pe de alta, așteptând plata" (Viețile Sfinților).

În aceea vreme au fost descoperiți și aduși la judecată 23 de creștini, care se aflau într-o peșteră, "cântând și rugându-se Dumnezeului lor", cum spuneau chiar prigonitorii.

Adrian, unul din demnitarii de la curtea imperială, uimit de tăria și credința nezdruncinată de cumplitele chinuri la care au fost supuși acești oameni, a cerut să fie trecut și el pe lista cu numele creștinilor pe care o scria unul din temniceri, căci și el este creștin.

I-a întrebat mai întâi pe mucenici ce fel de răsplată așteptau de la Dumnezeul lor pentru astfel de chinuri, rugându-i să îi răspundă limpede la această întrebare.

Sfinții mucenici i-au răspuns, între altele: "Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (Ep I Corinteni, 2, 9).

În temniță, Sfântului Adrian, care avea 28 de ani, i s-a alăturat și soția sa, Natalia, îngrijindu-l mult pe el și pe cei închiși pentru mărturisirea Lui Hristos.

Apropiindu-se ei toți de moarte, din cauza rănilor pe care le aveau, s-a poruncit să se aducă în temniță o nicovală și un ciocan de fier, cu care să le fie sfărâmate fluierele picioarelor și mâinile, pentru ca, așa cum spunea chinuitorul: "Să nu moară cu moartea de obște a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnică" (Viețile Sfinților).

"Aducând ucigașii slujitori ai muncitorilor, nicovala și ciocanul în temniță și văzându-le Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a întâmpinat, rugându-i să înceapă de la Adrian, de teamă ca nu cumva să se înfricoșeze bărbatul ei, văzând o chinuire așa de cumplită și sfârșitul celorlalți mucenici.

Ucigașii au ascultat-o și s-au apropiat mai întâi de Adrian, iar ea, ridicând picioarele bărbatului său, le-a întins pe nicovală. Chinuitorii, lovindu-l tare cu ciocanul, i-au sfărâmat fluierele picioarelor" (Viețile Sfinților). La fel i-a fost zdrobită și mâna sa.

"Deci, Sfântul Adrian îndată din acea mare durere și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel, omorând ucigașii pe Sfântul Adrian, au mers cu nicovala și ciocanul la ceilalți mucenici, iar ei singuri își întindeau picioarele și mâinile pe nicovală, zicând: 'Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre!' Astfel, suferind sfărâmarea mădularelor, și-au dat sufletele în mâinile Domnului" (Viețile Sfinților).

Sfânta Natalia și-a dat sufletul câteva zile mai târziu, fiind socotită mucenică pentru multa durere pe care a avut-o în timpul chinurilor soțului său și a celor care s-au aflat împreună cu el. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")