Sărbătoare 2 octombrie - Cruce cu roșu în calendar - Zi mare pentru credincioșii din România

Sărbătoare importantă, duminică, în data de 2 octombrie.

Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Iustina fecioara
Duminica a 19-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 19 dR. Sf. ep. Ciprian; Sf. m. Iustina fecioara

Romano-catolice
Duminica a 27-a de peste an
Ss. Îngeri Păzitori

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian și Sfânta Muceniță Iustina sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox în ziua de 2 octombrie.

Sfântul Ciprian a fost filosof și mare vrăjitor în Antiohia Siriei și a trăit în timpul împăratului roman Decius (249-251), care, din rațiuni de stat, voia să înlăture creștinismul. Din acest motiv, a dezlănțuit o persecuție generală, hotărâtă și organizată prin lege.

Edictul de persecuție a fost dat în toamna anului 249. În baza acestui act, toți creștinii, de orice stare și vârstă și chiar cei doar bănuiți a fi creștini, erau obligați să se prezinte înaintea unei comisii de stat și să facă acte de adeziune la păgânism: sacrificii, libațiuni, participare la ospețele sacre.

Creștinii erau chemați nominal, după liste întocmite de autorități, și invitați să sacrifice zeilor, într-un anumit termen. Celor ce făceau aceasta, li se eliberau certificate (libelli). Fugarilor li se confisca averea, iar la întoarcere erau uciși. Cei care nu veneau singuri erau aduși cu forța, iar funcționarii indulgenți erau amenințați cu grave pedepse.

Mărturisitorii credinței creștine erau aruncați în închisori și toturați. Unii erau chiar uciși, spre a fi intimidați ceilalți creștini. Autoritatea romană urmărea nu atât pedepsirea creștinilor, ci mai ales apostazia lor de la credința creștină, negarea lui Hristos.

Sfântul Ciprian, născut din părinți necredincioși, de neam din Cartagina, a fost dat din copilărie spre a sluji zeului Apolon. A învățat magia în Atena, Egipt, Caldeea și dobândise o mare faimă printre închinătorii la idoli.

În Antiohia a mers când era desăvârșit în tot răul: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit, după cum singur a mărturisit după întoarcerea sa la Dumnezeu.

"Și în Antiohia a mers, fiind atunci desăvârșit în toată răutatea: vrăjitor și fermecător, pierzător de suflete, mare prieten și credincioasă slugă a stăpânitorului iadului, cu care singur față în față a vorbit și de cinste mare de la dânsul s-a învrednicit. De acest lucru singur a mărturisit, zicând: 'Să mă credeți pe mine că singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfe l-am rugat și l-am sărutat și am grăit cu dânsul și cu aceia care sunt la dânsul mai mari și m-au iubit și mi-au lăudat înțelegerea mea și înaintea tuturor a zis: 'Iată noul Amvrie, grabnic spre ascultarea noastră, vremelnic de împărtășania noastră'. Și mi-au făgăduit că au să mă pună boier, după ieșirea mea din trup și cât timp eu am să petrec pe pământ, în toate au să-mi ajute și mi-au dat spre slujirea mea un grup de diavoli. Iar când ieșeam de la dânsul a strigat către mine: 'Îmbărbătează-te, nevoitorule Cipriane' și, sculându-se, m-a petrecut, încât și toți mai marii diavolilor s-au mirat. De aceea toți boierii lor pe mine mă ascultau, văzând cinstea ce mi se făcea de către dânsul. Era chipul lui ca o floare de iarba și capul îi era încununat cu o coroana prefăcută, nu adevărată, ci nălucire de aur și pietre luminoase, care lumina chipul acela și hainele lui erau minunate. Iar când se întorcea încoace sau încolo se cutremura tot locul acela și mulți stăteau lângă scaunul lui cu fel de fel de rânduieli ale duhurilor răutății, întru mare supunere" (Viețile Sfinților).

La credința creștină, Ciprian a fost adus de către Iustina, fecioară și creștină, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat.

Iustina era din Antiohia și pentru frumusețea ei un tânăr Aglaid a mers la vrăjitorul Ciprian pentru a-l ajuta să câștige dragostea ei.

Mare vrăjitor și fermecător, Ciprian și-a pus tot meșteșugul în acțiune, dar eforturile sale s-au dovedit zadarnice.

Înțelegând bine că puterile pe care el le credea de neînvins nu pot trece de semnul crucii și de numele lui Hristos, și-a venit în fire și a zis către diavol: "Pierzătorule și al tuturor înșelătorule, vistierule a toată necurăția și înșelăciunea, acum ți-am cunoscut neputința, că dacă de umbra crucii te temi și de numele lui Hristos te cutremuri, apoi ce vei face când singur Hristos va veni asupra ta? Dacă pe cei ce se însemnează cu crucea nu-i poți birui, apoi pe cine vei scoate din mâinile lui Hristos? Acum am cunoscut că nu ești nimic și nu poți nimic și nu ai putere de izbândire" (Viețile Sfinților).

Sfântul Ciprian a renunțat la magie și s-a convertit la creștinism și "schimbându-și obiceiul, din zi în zi mai strâmtă își făcea calea vieții, totdeauna plângând pentru faptele sale cele rele de mai înainte și a mers din putere în putere și din bunătate în bunătate" (Viețile Sfinților).

A fost însă denunțat autorităților că a devenit creștin și din vestit slujitor al zeilor s-a întors la Hristos. Odată cu Sfântul Ciprian a fost întemnițată și Sfânta Iustina, fiind împreună supuși la chinuri și apoi omorâți prin tăierea capului în Nicomidia, din ordinul împăratului. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; Istoria Bisericească Universală, Pr. prof. dr. Ioan Rămureanu, Pr. prof. dr. Milan Șesan, Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, 1987)