Sărbătoare 2 februarie - Zi uriașă pentru credincioși - Cruce cu roșu - Calendar creștin ortodox

Sărbătoare mare în data de 2 februarie în România.

Praznicul împărătesc al Întâmpinării Domnului sărbătorește aducerea la templu a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfânta Fecioară Maria, la patruzeci de zile de la Nașterea Sa.

Perioada celor patruzeci de zile era stabilită pentru curățirea celei care născuse, după care tot primul nou-născut de parte bărbătească trebuia să fie închinat Domnului, potrivit prescripțiilor Legii Vechi.

"Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, astfel este scris: 'Sfințește-Mi pe tot cel dintâi născut (parte bărbătească), care deschide pântecele'. Și iarăși: 'Pe cel întâi născut al fiilor tăi să Mi-l dai Mie'. Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, încă din Egipt, când s-au cruțat cei întâi născuți ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei întâi născuți în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege". (Viețile Sfinților)

La templu, Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul și Dreptul Simeon și de Sfânta Prorociță Ana.

Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi "Și iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era asupra lui". (Luca 2; 25)

Când dreptul Simeon a luat în brațe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om și să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduințelor făcute de Dumnezeu și a mulțumit printr-o rugăciune: "Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel" (Luca 2, 25-26).

Potrivit tradiției, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înțelepți care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.

Și atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, "Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu", s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, așa că a vrut să șteargă aceste cuvinte. Însă îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: "Nu fi necredincios față de cele scrise, și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul" ("Viețile Sfinților").

Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger și a așteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viață dreaptă, ferindu-se de tot răul și rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Și așa s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre Sfântul și Dreptul Simeon că a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară. (sursa vol. Viețile Sfinților)