Sărbătoare importantă în data de 19 aprilie. Pe lângă faptul că este Sfânta și Marea Marți, credincioșii ortodocși mai prăznuiesc și câțiva sfinți de mare însemnătate.
La denia de marți seara se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: "Puțină vreme mai este Lumina cu voi. Umblați până când aveți lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge" (Ioan 12, 35).
Sfântul Ioan a fost călugăr la Lavra Sfântului Hariton, nu departe de Ierusalim, în pustiul Palestinei.
S-a retras de timpuriu la mănăstire, iubind liniștea și înfrânarea.
"Trecând cu vederea plăcerile lumii deșarte și mândria, și înstrăinându-se de patrie, a luat crucea vieții monahicești și s-a dus în țară străină, pentru Domnul, Cel ce a fost străin pe pământ, încât de la nașterea Sa și până la moarte nu avea unde să-Și plece capul" (Viețile Sfinților).
Fiind râvnitor împlinirii rânduielilor monastice, Sfântul Ioan a fost hirotonit preot și a viețuit cu pace în acea lavră până la sfârșitul vieții.
Lavra cea Veche ridicată de Sfântul Hariton a fost la început o peșteră de tâlhari, în care Sfântul Hariton a fost legat de răufăcători. S-a dezlegat prin minune, pentru că tâlharii aceia au murit deodată, bând vin otrăvit de veninul unui șarpe.
După ce s-a dezlegat, a găsit în peșteră mult aur și a construit mai întâi o biserică în aceeași peșteră și a adunat frații, iar după aceea a zidit mănăstirea deasupra peșterii.
Pentru faptul că Sfântul Ioan a viețuit în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și "al peșterii celei vechi". (surse: "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; vol. "Viețile Sfinților")
