Sfântul Cuvios Auxentie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 14 februarie. S-a născut la Constantinopol, în timpul împăratului roman Teodosie II (408-405).
Sfântul Auxentie primise o educație deosebită, atât în domeniul teologic, cât și în cel al științelor profane. Era recunoscut și prețuit în Constantinopol pentru calitățile sale militare și intelectuale. Apropierea Sfântului Auxentie de oameni înduhovniciți a făcut ca acesta să aleagă în cele din urmă calea monahală.
Lăsând deci deșertăciunea lumii acesteia, s-a făcut ostaș al împăratului Hristos și, monah fiind, a fost hirotonit mai întâi diacon, apoi preot.
Pentru cinstea și slava care i se dădeau în cetate și dorind o viață mai liniștită, s-a retras în Bitinia. Mai pe urmă, s-a așezat într-un munte nu departe din Calcedon.
"Din acea vreme s-a făcut cunoscut cuviosul și începură a veni la dânsul mulți, unii pentru tămăduirea trupească - căci toate bolile le vindeca prin rugăciunile lui -, iar alții veneau pentru folosul sufletesc". (Viețile Sfinților)
Credincioșii i-au construit o chilie în vârful muntelui, de unde comunica cu cei care veneau pentru sfat și tămăduire printr-o mică fereastră.
Sfântul Auxentie a participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde s-a ostenit mult împotriva învățăturilor eretice.
"De aceea a răbdat și multe ocări de la eretici. Însă drept-credinciosul împărat Marcian îl cinstea foarte mult și era iubit de toți Sfinții Părinți, încât s-a arătat vestit între toți, ca un dreptcredincios și făcător de minuni, înțelept și nebiruit în cuvânt, ca cel ce știa bine tainele dumnezeieștii Scripturi, după cum este scris: 'Era bărbat puternic în faptă și cuvânt, înaintea lui Dumnezeu și a tot poporul'". (sursa: vol. "Viețile Sfinților")
