Miercurea Mare. Trădarea lui Iisus. Tradiții și obiceiuri.

Astăzi este Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, o zi importantă de post și rugăciune. Biserica oficiază denii și slujbe speciale, iar credincioșii respectă cu sfințenie anumite tradiții.

Miercurea Mare este o zi cu însemnătate pentru credincioși. În această zi s-a făcut pomenirea femeii celei păcătoase și a avut loc vânzarea lui Iisus Hristos de către Iuda, pentru 30 de arginți.

Tot, în cea de-a treia zi din Săptămâna Patimilor, în biserici continuă Deniile, slujbe prin care credincioșii îl „petrec“ pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.

Potrivit crestinortodox.ro, fapta lui Iuda a făcut ca, mai târziu, Sfânta Tradiție a Bisericii să rânduiască ziua de miercuri ca zi de post, alături de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, acestea fiind cele două zile ale săptâmanii în care creștinii trebuie sa postească de-a lungul întregului an.

Miercurea Mare, tradiții și obiceiuri

Din cele mai vechi timpuri, oamenii țin cont de obiceiurile din această ultimă săptămână de dinaintea Paștelui. Unele lucruri sunt interzise cu desăvârșire. În caz contrar, oamenii cred că ceva rău li se va întâmpla. În Miercurea Mare, se pomenește femeia cea păcătoasă, care l-a uns cu mir cu Domnul.

În cadrul aceleiași Denii, aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Miercuri prin lectura Sinaxarului:

„Când Iisus S-a suit în Ierusalim în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El. Și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț, în valoare cam de trei sute de dinari.

Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare. Și a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.

Femeia aceasta nu este una și aceeași la toti Evangheliștii. După cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, la cei dintâi trei Evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată. Maria, sora lui Lazăr, care, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir. Și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei. Arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea stia bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir. Iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu.

I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, dupa cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști. Pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie.

Mai mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea”, potrivit „Deniile din Postul Mare”.

În Miercurea Mare nu se lucrează câmpul

În unele zone, muncile la câmp sunt permise doar până marți, în timp ce în alte zone până miercuri. De joi, bărbații rămân pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile casnice. Casele trebuie să strălucească de curățenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului așa cum se cuvine. Miercurea Mare este și ultima zi în care se mai poate coase ori călca.

După cum spun tradițiile din Săptămâna Mare, Miercurea Săptămânii Sfintelor Patimi este este ultima zi în care se mai pot face treburi casnice. Astăzi, mai este permis doar să se spele rufe și să se calce, dar și treburile câmpenești. După această zi, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești.

Miercurea Mare este ziua în care cărturarii și fariseii au făcut sfat pentru prinderea și uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulțimilor. „Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă” (Matei, 26.4). Și tot în această zi, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).