Înălțarea Domnului. Ce nu ai voie să faci azi? E mare PĂCAT!

Iată ce trebuie să faci de Înălțare pentru a avea noroc în viața.

Inaltarea Domnului - Sărbătoarea se mai numește în popor și Ispas, de la cuvântul de origine slavonă Supasu, care înseamnă Mântuitorul. Este sărbătoarea în care Biserica face amintire în fiecare an de ultimul eveniment din viața pământeană a Mântuitorului. Prin înălțarea Sa la cer, se încheie activitatea Sa de răscumpărare a neamului omenesc din robia morții și a păcatului. Inaltarea Domnului.

Inaltarea Domnului. Evenimentul Înălțării este amintit în Sfintele Evanghelii și descris pe larg în cartea Faptele Apostolilor, unde se spune că, după Învierea sa din morți, Mântuitorul s-a arătat Sfinților Săi ucenici și Apostoli, timp de 40 de zile, prin multe semne doveditoare. Vorbind cu el despre împărăția lui Dumnezeu, i-a încredințat că le va trimite Duhul Sfânt, care le va da putere pentru a fi martori și mărturisitori al Lui în Ierusalim, Iudeea, Samaria și până la marginile pământului. Și zicând acesta, s-a înălțat la cer, iar un nor l-a luat din fața ochilor lor. Este exact ceea ce Iconografia ortodoxă înfățișează referitor la praznicul Înălțării. Inaltarea Domnului.

Înălțării la cer a Mântuitorului este adevăr de credință, mărturisit și în Crez. El are importanță deosebită în viața credincioșilor, și deci a Bisericii. Mai întâi, pentru că el încheie șirul actelor sau momentelor importante din viața Mântuitorului, apoi, prin Înălțare, firea omenească este înălțată în persoana Mântuitorului la Dumnezeu și constituie premisa pogorârii Duhului Sfânt pentru a continua lucrarea în Iisus în Biserică.

Inaltarea Domnului. Sărbătoarea cade întotdeauna la 40 de zile după Înviere, de aceea se serbează mereu în joia saptamănii a șasea după Paști. Deși sărbătoarea are o bază biblică și s-a prăznuit de timpuriu, mărturii scrise despre existența ei avem doar din secolele III - IV. Așa, de exemplu, Constituțiile Apostolice o menționează ca pe una dintre cele mai vechi sărbători. După unele mărturii istorice, ea se prăznuiește la început odată cu Cincizecimea, sau Rusaliile, deci la 50 de zile de la Înviere. Începând cu secolul al IV-lea, o serie de Sfinți Părinți fac referire la această sărbătoare, lăsând predici sau cuvântări ținute cu această ocazie, așa cum fac Sf. Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Sf. Atanasie al Alexandriei și Sf. Grigorie de Nissa, ca și Socrate. Dacă pelerina Egeria vorbește de serbarea ei odată cu Rusaliile, Fericitul Augustin (sec. V) ne arată că în vremea lui ea era generalizată și serbata la 40 de zile după Înviere, în toată lumea creștină. Inaltarea Domnului.

Inaltarea Domnului. Sărbătoarea a căpătat o importanță deosebită după ce Sf. Împărăteasă Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, a construit o biserică măreață pe muntele Măslinilor, de unde se înălțase Domnul și unde sărbătoarea se prăznuia cu mare fast, asa cum se face și astăzi.

Inaltarea Domnului. Există obiceiul ca în această zi, creștinii să se salute cu ,,Hristos s-a înălțat!" Tot în această zi, în bisericile noastre se face pomenirea generală a eroilor morți pe câmpurile de luptă, pentru ca sufletele lor să se bucure de ajutorul Mântuitorului înălțat la cer. În unele părți de țară, în ajunul Înălțării, seara, se pun frunze de pelin la ferestre și la uși, ca și în paturi.

Inaltarea Domnului. În această zi, Mântuitorul Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor. La această minune au mai luat parte și Apostolii și cei doi îngeri. Aceștia din urmă le-au vorbit apostolilor despre cea de-a două venire a lui Hristos, și le-au cerut să nu fie copleșiți de durerea despărțirii de Mântuitor.

Inaltarea Domnului. Potrivit credinței ortodoxe, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, românii sărbătoresc ÎNĂLȚAREA DOMNULUI. Se înroșesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paști, iar salutul este "Hristos s-a înălțat! – Adevarat s-a înălțat!".

Se spune ca dupa Inviere, Iisus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara. Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu. In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Iisus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi. Inaltarea Domnului.

Inaltarea Domnului. De ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, in unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii. In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare. Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltare, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai.

Tot în această zi se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.

Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana. Inaltarea Domnului.

Inaltarea Domnului. În unele țări din Europa occidentală, dacă Înălțarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare. Potrivit tradiției, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălțat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuța capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos Capela Înălțării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creștini, cât și pentru musulmani.

În popor, ÎNĂLȚAREA DOMNULUI se mai numește si Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălțării. Tradiția spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut și uimit, și mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. De Ispas, oamenii își pun la brâu frunze de nuc pentru că se crede că și Iisus ar fi avut când s-a înălțat la ceruri și se bat cu leuștean ca să fie feriți de rele și de boli.

Inaltarea Domnului. La fel și vitele sunt bătute cu leuștean, ca să se îngrașe, să fie sănătoase și ferite de vrăjitorii. De asemenea, la Înălțare, se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar, cu urarea: "Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar!". Tot în această zi se sfințesc plantele de leac - leușteanul, paltinul, alunul.

Inaltarea Domnului. Se crede că cine moare de Înalțarea Domnului ajunge direct în Rai
În anumite zone se țin Moșii de Ispas, iar casele și mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde și rachiu. Sunt marcate vitele și se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot înroși ouă.

La 40 de zile de la Înviere, Iisus S-a arătat Apostolilor Săi. I-a luat pe toți în afara Ierusalimului, I-a condus pe Muntele Măslinilor și Le-a spus că vor fi „îmbrăcați cu putere de Sus”. Cu acest prilej, Iisus a anticipat, cu 10 zile înainte, Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt asupra ucenicilor.

Inaltarea Domnului. Mai mult, în cele 40 de zile de la Înviere, potrivit Evangheliei lui Luca ( 24, 42) Iisus le-a dat ucenicilor ultimele învățături, a mâncat alături de ei „o bucată de pește fript și o bucățică dintr-un fagure de miere” și a dorit să-i convingă că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Tot atunci Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei și de toți cei botezați în religia creștină, chiar dacă misiunea lui pe pământ se încheie, scrie click.ro.

Mai mult, Iisus le-a spus ucenicilor cât de important va fi rolul lor în răspândirea credinței creștine și I-a îndemnat să meargă în toate colțurile lumii și să propovăduiască.

În relatările religioase, care descriu ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :”Și i-a dus afară până spre Bretania, și ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei și s-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie”.

Inaltarea Domnului. tradiții pentru spor și sănătate

În tradiția populară, marele praznic amintește de ziua când Iisus s-a urcat la ceruri și este împodobit cu numeroase obiceiuri strămoșești, respectate în popor de sute și sute de ani.

Inaltarea Domnului. Cine a fost Ispas
Legenda spune că Ispas a fost un martor ocular la Înălțarea Domnului, alături de Apostoli. El era un om bun și vesel și, de aceea, la praznicul Înălțării Domnului este bine ca oamenii să-i urmeze exemplul: să fie bine dispuși, să evite supărările și să nu-și facă necazuri unul altuia.

Înălțarea Domnului: Ispasul este sărbătoarea reconcilierii

Totodată, sărbătoarea Înălțării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele și prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiții va domina veselia, iar necazurile și ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă.

De la Paște și până la Înălțarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele persoanelor care trec la viața veșnică în acestă zi ajung direct în rai, fără să mai treacă prin temuta judecată de apoi.

Inaltarea Domnului. Ritualuri pentru sporul casei
În ajunul sărbătorii Înălțarea Domnului se adună flori de alun

În unele localități din Transilvania și din Argeș, fetele și flăcăii merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului în alunișuri, să culeagă flori de alun, care înfloresc și se scutură în zorii aceleiași zile. Se spune că aceste flori au puteri magice și trebuie păstrate alături de busuiocul sfințit la Bobotează. Împlinirea acestui ritual aduce sporul în gospodărie, menține armonia și dragostea în familiile care păstrează aceste obiceiuri.

De Înălțarea Domnului se împart cănițe cu păsat fiert în lapte

Pentru sporul casei, în numeroase zone din țară gospodinele prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare care se fierbe în apă, cu puțină sare și cu vanilie. După de a fiert, se adaugă lapte și preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răcește, păsatul fiert în lapte, specific praznicului, se toarnă în cănițe, care se împart copiilor și săracilor.

Ce se face la Înălțarea Domnului pentru înmulțirea nucilor și a vițeilor
Înălțarea Domnului.Un obicei cu efecte benefice asupra sporului la recolta de nuci și la înmulțirea vițeilor se păstrează în multe zone ale țării. Gospodarii taie fire de păr din vârful cozii vitelor din gospodărie și le îngroapă într-un furnicar, rostind urarea : “Să dea Dumnezeu să fie atâtea nuci și viței, câte furnici există în acest furnicar!”

Înalțarea Domnului. până la Ispas se finalizează semănăturile

Semănăturile trebuie să se încheie până în ziua de Ispas. În gospodăriile unde nu se respectă obiceiul și se mai seamănă și după ziua de Ispas, culturile respective nu vor da roade.

Înălțarea Domnului, întâmpinată cu ouă roșii și preparate tradiționale
La Înălțare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roșii, ca și la Paște, și se sfințesc la biserică. La sfârșitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde și rachiu.

Inaltarea Domnului.  pentru sănătate se poartă frunze de nuc la brâu

În numeroase localități din Muntenia, bărbații păstrează tradiția și poartă frunze de nuc la brâu, pentru a nu avea dureri de spate. Mai mult, se respectă această tradiție pentru că și Iisus a purtat un mănunchi de frunze la brâu în ziua Înălțării Sale la cer.

Inaltarea Domnului.  Se dau ofrande săracilor

Se respectă tradiția ofrandelor și femeile care au în familie rude decedate dăruiesc săracilor ofrande : pâine caldă, ceapă verde, brânză și rachiu pentru sufletele acestora. Tradiția spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morților, care au venit în ziua de Paști la casele unde au trăit o viață întreagă, se înalță din nou la cer. Alimentele date de pomană reprezintă merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.

Inaltarea Domnului.  Se împodobesc ferestrele cu frunze de leuștean

În tradiția populară, gospodarii trebuie să împodobească ferestrele casei cu frunze de leuștean, o plantă cu rol protector împotriva pagubei și a bolilor pe parcursul anului.

Inaltarea Domnului. Se culeg plantele medicinale cu puteri tămăduitoare

Tot în această zi, pentru farmacia casei, se culeg florile, frunzele și ramurile unor plante apotropice ( protectoare). Se crede că paltinul, nucul, alunul și leușteanul au puteri vindecătoare, dacă sunt culese în ziua marelui praznic.

Mai ales în mediul rural, se practică ritualul leușteanului. Această datină îi apără pe gospodari și animalele lor de tracțiune de efectele vrăjilor și de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuștean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei și fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău. Se spune că de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. În gospodăria respectivă a fost alungată boala, paguba și s-a păstrat sporul laptelui și al banilor.

Inaltarea Domnului. Ce nu trebuie să faceți la Înălțarea Domnului
Inaltarea Domnului. Să nu ne certăm în ziua praznicului de Înălțarea Domnului

Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului și nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, moștenită din moși-strămoși, dușmanii nu vor avea putere asupra noastră și vom fi mai sănătoși tot anul.

La Înălțarea Domnului, nu înstrăinăm nici un obiect din gospodărie

Pentru vigoarea fizică și spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă și nu se împrumută bani.