„Eu și copilul meu” - formare familială de abilități educative privind prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri”

Agenția Națională Antidrog (ANA), prin Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Alba (CPECA), implementează, în perioada martie – iunie 2019, în cadrul Colegiului Național „Lucian Blaga” Sebeș și a Școlii Gimnaziale „Toma Cocișiu” Blaj, proiectul național de prevenire în familie a consumului de droguri ,,Eu și copilul meu”, prin intermediul căruia își propune să consolideze legăturile afective dintre membrii familiei (părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), precum și pe cele dintre aceștia și școală, aplicând sistematic metode fundamentate științific.

Obiectivul proiectului îl reprezintă creșterea nivelului de sensibilizare și responsabilizare a familiilor, în vederea oferirii de modele pozitive copiilor, în cadrul programelor de informare, educare și conștientizare cu privire la efectele consumului de droguri și dezvoltarea rolului proactiv al familiilor în viața copiilor în vederea formării sau întăririi abilităților pentru creșterea influenței factorilor de protecție.

Proiectul „Eu și copilul meu” conține nouă activități interactive cu părinții, dar și aplicații cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea acestora. Temele discutate în cadrul activităților sunt: „Să facem cunoștință”,  „Nevoile copilului meu”, „Ce fel de părinte sunt?”, „Cum comunicăm eficient cu copiii”, „Cum controlăm conflictele din familie”, „Cum stabilim reguli și pedepse”, „Cum supraveghem anturajul copilului”, „Cum afectează familia consumul de tutun, alcool și droguri” și „Gala de absolvire”.

***

Educația, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esențial este de a înlesni o anumită modificare de comportament. Părinții sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea copilului din familie. Împreună cu părinții, școala își are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea părinților în scopul îmbunătățirii relațiilor cu proprii copii, după principii științifice de psihopedagogie, devine o necesitate.

Părinților le revine rolul esențial în creșterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existența materială, ci și un climat familial afectiv și moral. Sunt situații în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuință, cheltuieli zilnice etc.), subestimând importanța unei comunicări afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului de apartenență al copilului.

Rolul de părinte implică foarte multe cunoștințe și abilități necesare zi de zi. Aceste cunoștințe și abilități nu sunt înnăscute sau nu apar atunci când devii părinte. Fiecare dintre noi învățăm să fim părinți de la cei din jurul nostru, de la părinții noștri, din informațiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însă ceea ce învățăm din interacțiunea cu ceilalți nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta și pentru a crește sănătos fizic și mental. De multe ori părinții au întrebări la care nu au răspunsuri sau observă comportamente ale copilului lor la care nu știu cum să reacționeze.

În general, comportamentul copiilor este inspirat din experiența de viață a părinților, astfel perpetuându-se atât aspecte pozitive, cât și negative în educație, pe parcursul mai multor generații.