CREȘTINII DE PE ÎNTREAGA PLANETĂ SĂRBĂTORESC NAȘTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)

Pe 25 decembrie, creștinii din întreaga lume sărbătoresc Nașterea Domnului. Colindele de bucurie, Sfânta Liturghie, cadourile frumos împachetate și mâncărurile alese, sunt caracteristicile acestei sărbători.

Crăciunul este una dintre cele mai importante sărbători din România, o perioadă de bucurie, comuniune și reflecție spirituală. Această sărbătoare, celebrată pe 25 decembrie, marchează nașterea Domnului Iisus Hristos și aduce cu sine o bogăție de tradiții și obiceiuri păstrate din generație în generație.

Specifică sărbătorii este și Scena Nașterii Domnului. Nașterea Pruncului Iisus, reprezentată vizual de către această scenă, are istoria sa unică. Cele mai multe personaje ale scenelor de Crăciun sunt din Evangheliile lui Matei și Luca: Iisus, Maria, Iosif, îngerii, păstorii, magii. Există însă și amănunte din Evangheliile apocrife, care vorbesc despre originile și vremurile lui Iisus.

Aceste istorii populare nu au fost niciodată recunoscute de Biserică, deoarece au fost scrise mai târziu, cu cel puțin 100 de ani după cele patru Evanghelii canonice. Unele dintre ele sunt însă foarte importante pentru istoria Nașterii Domnului.

Dintre acestea, "Protevangelium Jacobi", scrisă în secolul al 3-lea, conține istorisiri despre copilăria lui Iisus, a Maicii Domnului etc. Astfel, relatarea Intrării în Templu a Maicii Domnului se găsește în această carte. Apoi Evanghelia Mariei, o scriere apocrifă și mai târzie, în care se vorbește despre animalele care L-au încălzit pe Iisus în staulul vitelor.

Devoțiunea pentru copilăria lui Iisus, așa cum este întâlnită în lumea occidentală, a fost inspirată de Francisc de Assisi, în 1223, când a cerut papei Honorius al III-lea permisiunea pentru o cinstire specială a Pruncului Iisus. Primind permisiunea, Francisc a construit un staul într-o peșteră în afara orașului Assisi, folosind un bebeluș de lemn, două animale vii, pentru a vizualiza pentru creștini simplitatea nașterii lui Dumnezeu.

Astăzi, Scena Nașterii Domnului a devenit prezentă în toate Bisericile din Occident, fiind un simbol teologic important al creștinătății apusene.

Un alt obicei specific Căciunului este împodobirea bradului, care se pare că își trage originile de la popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi în toată lumea după Primul Război Mondial.

Între podoabele bradului, bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit clasice. În vârful pomului se pune un înger sau o stea, pentru a aminti îngerii, respectiv steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi. De regulă, pomul de Crăciun se împodobește în ajun, pe 24 decembrie. Tot tradițional, bradul ar trebui despodobit și scos din casă de Bobotează, dar în general se păstrează până mai târziu.

De notat că, în tradiția românească, se împodobește un brad și la nunți și la moartea tinerilor, obicei care există încă din vremea dacilor. Bradul împodobit se numește "Pomul vieții" și se regăsește ca motiv grafic în arta populară.

Crăciunul este sărbătorit diferit în țările lumii, dar peste tot există câteva "straturi": reuniunea familială, sărbătoarea comunitară (colindele), cea public-edilitară (târgurile, spectacolele dedicate, împodobirea localităților) și, peste toate, Vestea Minunată, sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului.

În multiplele ei variante și în toate dimensiunile sale, sărbătoarea Crăciunului este un moment unic al anului, așa după cum punctul său de pornire a fost unic în istoria umanității, momentul în care "Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat din Duhul Sfânt și de la Fecioara Maria, și S-a făcut om". Din acea clipă se măsoară anii. Din acea clipă se măsoară devenirea noastră. Din acea clipă se măsoară totul, potrivit Agerpres.

Sursa: Newsinn