ANCHETĂ : Cum au ÎNGROPAT rușii de la Mechel Industria Sârmei din România

Sub pretextul că sunt interesați de industria grea din România, mare parte din investitorii de după 1989 ne-au falimentat fabricile și le-au vândut pe bucăți, transformând țara din producător în piață de desfacere.

Azi o să vă povestesc câte ceva despre privatizarea firmei Industria Sârmei Câmpia Turzii SA (ISCT), care a ajuns parte a grupului rus Mechel și pe care investitorul rus a băgat-o în insolvență.

Cum a ajuns Industria Sârmei Câmpia Turzii SA să fie băgată în insolvență de ruși

În iulie 2003, România a încheiat contractul de privatizare al ISCT, transferând dreptul de proprietate către noul acționar majoritar, Conares Trading AG din Elveția, care a preluat 54,83% din acțiuni. Doar că elvețienii erau de fapt ruși pervertiți, motiv pentru care, după ce au pus mâna pe bijuteria coroanei, după nici un an, în iunie 2004, Conares Trading AG (care între timp acaparase aproape 80% din acțiunile ISCT SA) și-a schimbat denumirea în Mechel Trading AG, fiind păstrate sediul social în Baar și numărul actului de înființare, societate devenită în iulie 2009 Mechel International Holdings Gmbh, cu păstrarea sediului social și a actului constitutiv.

În anul 2007, AVAS a confirmat că noul investitor și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de privatizare. Intenția rușilor însă, a devenit vizibilă mai târziu, după 2012, când Mechel International Holdings Gmbh, acționar majoritar al ISCT, a cerut încheierea de contracte de ipotecă mobiliară și imobiliară pentru datorii pe care ISCT le acumulase la “firma mamă” sau la alte firme off-shore din grup. Practic, Mechel International Holdings Gmbh era indirect datornic (prin faptul că deținea peste 86% din ISCT), dar și creditor al ISCT pentru aceleași sume.
În martie 2013 reprezentanții ISCT au cerut Tribunalului Specializat Cluj insolvența pe motiv că nu pot plăti datoriile acumulate, iar o lună mai târziu, cererea lor a fost soluționată favorabil: ISCT a intrat în insolvență.

Cum împrumuturile intra-grup pot asigura manipularea ulterioară a unei proceduri de insolvență sau mai bine zis “băieții deștepți” din Federația Rusă

La finele anului 2011, ISCT SA datora către Unicredit Tiriac Bank 35 mil. euro, respectiv 22,5 mil. euro către Erste Bank. La o primă vedere, am putea zice că nu e un caz nemaiîntâlnit, practic orice colos industrial apelează la credite pentru a-și putea susține derularea activității. Însă, în mod ciudat, unii ar putea crede chiar premeditat, că în 2012 au avut loc o serie de împrumuturi contractate de ISCT SA de la societăți din cadrul grupului rus în vederea stingerii acestor credite bancare. Prin această operațiune, ISCT SA nu a mai fost datoare unei instituții bancare, ci surorilor sale din marea familie MECHEL.

Astfel, ISCT SA a reușit performanța, înaintea declanșării insolvenței, de a se îndatora cu:

• 48 mil. euro de la Skyblock Ltd Cipru în iunie-iulie 2012;

• 48,5 mil. euro de la Mechel International Holdings Gmbh în octombrie 2012;

• 11 mil. euro și 5 mil dolari SUA de la Zoneline Ltd în octombrie-decembrie 2012;

• Peste 36 mil. lei de la Laminorul SA Brăila în septembrie 2011.

• La aceste sume, se adaugă și cea de 35 mil. dolari SUA contractată în 2010 de la Southern Kuzbass Coal Company OAO.

Cine au fost reprezentanții acestor societăți care au semnat mormanul de creditări?

Păi spre exemplu, pentru Mechel International Holdings Gmbh a semnat Irina Pankratova Girschweiler, pentru Laminorul SA a semnat directorul general Vladimir Dvoryanchikov, iar pentru ISCT SA a semnat directorul Sergey Vladimirovich Feodorov, toți cetățeni ruși retrași de la post în țara natală după finalizarea cesiunilor suspecte pentru a nu mai putea răspunde civil, administrativ sau chiar penal pentru ingineriile financiare puse în aplicare.
Răuvoitorii spun că nu de puține ori au intrat bani în firmă sub formă de împrumuturi, ca mai apoi, în cursul aceleași zile, sumele să fie transferate către diverși sub formă de restituire împrumut sau sub formă de achitare marfă achiziționată. Cât de ironic să fie să te creditez ca să poți să-mi plătești marfa pe care ți-am livrat-o la un moment dat.
Planul pus la punct și inițiat în septembrie 2011 prin care rușii au devenit din acționarii ISCT SA proprii creditori s-a finalizat în decembrie 2012 și s-a desăvârșit în februarie 2013 când au înregistrat la Depozitarul Central transferul direct de proprietate a peste 86% din acțiunile ISCT SA (la acea dată denumită Mechel Câmpia Turzii SA) de la Mechel International Holdings Gmbh către firma off-shore Solvalle Ltd din Cipru.

Interesant este faptul că toate firmele off-shore interpuse din Cipru au sediul la aceeași adresă, diferind doar cetățenii ciprioți interpuși, acestea având domiciliul fiscal declarat în Nicosia, Themistokli Dervi, nr. 3 în clădirea de birouri Julia House. Se vede foarte bine că încă rușii mai au legături de pe vremea KGB-ului în această insulă păstrată paradis fiscal și după intrarea în Uniunea Europeană.

Despre insolvență și plan de reorganizare. Și despre cât câștigă un administrator judiciar dacă e prieten cu cine trebuie
Mechel International Holdings GMBH nu a fost singurul creditor al ISCT afiliat grupului Mechel, din masa credală făcând parte și Zoneline Limited și Southern Kusbas Coal Company OAO, astfel reușindu-se în martie 2013 impunerea, ca și administrator judiciar, a firmei RVA Insolvency Specialists SPRL, reprezentată de Arin Stănescu, alias Arie Shalev.

                                          Arin Stănescu

Onorariul aprobat de creditorii ruși pentru administratorul judiciar a fost de 5.000 de euro pe lună plus TVA și un procent de 12% din prețul activelor vândute și din datoriile recuperate.
Arin Stănescu nu s-a dat niciodată în lături de la vreo procedură de insolvență atâta timp cât recompensa a fost pe măsură. Doar omul lucra pentru bani, nu? La un simplu calcul devine evident câștigul primit în calitate de administrator judiciar al ISCT, valoarea de piață a activelor ISCT în caz de continuare a activității ridicându-se la cca. 44,9 mil. euro (cca. 196 mil. lei), iar valoarea de piață a activelor în cazul unei vânzări forțate, la cca. 25 mil. euro (cca. 109 mil. lei), conform raportului evaluatorului APWIN SRL depus la dosarul cauzei în aprilie 2014. Din 2016, după decesul lui Arin Stănescu, administrator judiciar a devenit SMDA Mureș Insolvency SPRL, fostă RVA Insolvency Specialists SPRL și rebotezată Mureș Insolvency SPRL. Onorariul firmei Mureș Insolvency SPRL a fost negociat la suma fixă de 3.000 euro/lună și suma variabilă de 6.000 euro/lună înmulțită cu numărul de luni ale perioadei de reorganizare judiciară, începând cu data confirmării în calitate de administrator judiciar, suma variabilă urmând a fi plătită doar cu condiția reușitei planului de reorganizare. Această condiționare a creat asupra administratorului judiciar presiunea de a face toate eforturile pentru a duce la îndeplinire cele scrise în planul de reorganizare.
Multe din acțiunile realizate în detrimentul creditorilor, de exemplu împiedicarea constituirii de ipoteci de către Mechel International Holding în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență, puteau fi anulate prin pârghiile oferite de legiuitor, însă administratorul judiciar a preferat să rămână în pasivitate.

Cum îți bagi propria firmă în insolvență și te asiguri că ești primul care își încasează banii

Prin constituirea de ipotecă, Mechel International Holdings Gmbh a schimbat ordinea de prioritate de recuperare a creanței. Practic acesta a devenit, din creditor chirografar, ultima categorie care își recuperează creanțele, creditor garantat, adică primul din punct de vedere ierarhic. Statistica arată că aproape niciodată creditorul chirografar, sau mai bine zis furnizorii, nu își recuperează banii, singurii care primesc ceva înapoi fiind garantații, urmați de salariați și eventual, rareori, de stat, așa că eforturile Mechel International Holdings Gmbh de a deveni creditor garantat sunt de înțeles. Nu la fel este pasivitatea administratorului judiciar, care, deși avea posibilitatea anulării constituirii de ipoteci, nu a mișcat un deget. Alt forum care s-ar fi putut opune ar fi fost comitetul creditorilor, a cărui lipsă de interes are ca singură explicație viabilă controlul exercitat de prietenii ruși.

Ștergerea urmelor, sau, în termeni de afaceri, cesionarea acțiunilor și creanțelor către alte firme, controlate tot de ruși. Adică Invest Nikarom SRL și Oleg Shvedakov.
Ca să șteargă conexiunea directă cu mecanismul care a declanșat insolvența, Mechel International Holdings GMBH și-a cesionat în februarie 2013 acțiunile deținute în ISCT către Solvalle Limited Cipru, iar după deschiderea procedurii și-a cesionat și creanța deținută împotriva ISCT către Silnef SRL, cea din urmă având o pondere de peste 80% din totalul creanțelor înscrise în Tabelul definitiv. Pentru ca ieșirea din scenă să fie cât mai credibilă, Mechel International Holdings GMBH a ieșit și din structura acționariatului Solvalle Limited Cipru, cesionând acțiunile către Invest Nikarom SRL, care a preluat indirect controlul asupra ISCT. Mai mult, pentru a evita orice conexiune cu grupul rus Mechel, acționarii ruși au dispus revenirea firmelor din grup la vechile denumiri dinainte de privatizare, sens în care Mechel Câmpia Turzii SA a redevenit Industria Sârmei Câmpia Turzii SA.

Altfel spus, Silnef SRL și Solvalle Limited Cipru sunt doar niște societăți interpuse, cu atât mai mult cu cât cea din urmă este deținută de Invest Nikarom SRL, societate ale cărei demersuri în cadrul fostelor subsidiare Mechel (ISCT SA, COS Târgoviște SA, Ductil Steel SA, Laminorul SA) din România sunt coordonate direct de la Moscova, prin intermediul lui Oleg Shvedakov. Și când spunem Moscova, și vedem cum au lucrat prietenii noștri care dețin și acum tezaurul României, nu avem cum să nu ne gândim la rânjetul lui Putin, adică al serviciilor secrete…
Ducerea la îndeplinire a sarcinilor trasate de Oleg Shvedakov se realizează prin Olga Chumakova, fost reprezentant al Invest Nikarom SRL și Sergiu Lapti, moldovean pe care l-a școlit gratis statul român la Facultatea de Drept, a jurat credință României când a primit cetățenia și îi înfige acum cuțitul în spate, fiind coada de topor a rușilor.
Pe parcursul derulării procedurii de insolvență, grupul rus a considerat că nu sunt suficiente societăți interpuse, motiv pentru care a angrenat și offshore-ul Alphard Financial Corp din Insulele Virgine Britanice în acest mecanism, care a preluat parte din creanța creditorului Silnef SRL.

Cum să “muști din felia” statului sau să lași AVAS-ul cu ochii-n soare

Insolvența ISCT s-a rezumat la depunerea unui plan de reorganizare și a 3 modificări, în urma cărora capitalul social al ISCT a fost redus pe motivul necesității acoperirii parțiale a pierderilor contabile. Ulterior, capitalul social a fost majorat prin conversia creanțelor creditorului Silnef SRL în acțiuni, fapt care a redus procentul de acțiuni deținute de statul român prin AVAS de la 1,03% la 0,3816%.
Strategia rusă viza ca ISCT SA și COS Târgoviște SA să fuzioneze prin absorbția primei de către cea de a doua. Însă cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, în sfârșit, o instituție de stat a contestat hotărârea prin care a fost confirmat planul de reorganizare al COS Târgoviște SA, și această fuziune nu a mai putut fi posibilă.
În noiembrie 2018, văzând că pe ultima sută de metri li se încurcă socotelile și pierzând în primă instanță la Curtea de Apel București un proces în urma căruia ar trebui să plătească cca. 8.000.000 lei instituțiilor fiscale, rușii s-au gândit să depună o nouă modificare a planului de reorganizare prin care au cerut divizarea asimetrică a ISCT SA și înființarea societății Industria Sârmei 1920 SRL pe care să transfere singurele active funcționale rămase în urma dezmembrării întregului combinat. Cu alte cuvinte, vor ca debitoarea să rămână cu datoriile la stat iar activele funcționale să le transfere pe o firmă nou înființată, care nu mai poate fi executată silit de ANAF nici chiar prin hotărâre judecătorească definitivă. În condițiile în care grupul rus dictează orice hotărâre a adunării creditorilor, bineînțeles că modificarea de plan a fost aprobată.
În decembrie 2018, creditorul interpus, Alphard Financial Corp a convertit o parte din creanțele deținute în acțiuni ISCT, făcând o nouă majorare de capital. Deși judecătorul sindic nu a confirmat până în prezent modificarea planului de reorganizare, creditorul Alphard Financial Corp, cu sprijinul administratorului judiciar Mureș Insolvency SPRL, a operat la Registrul Comerțului modificările de capital, cu toate că în mod legal modificările nu puteau fi înregistrate decât în baza hotărârii de confirmare a modificării planului de reorganizare.

Și în sfârșit, o vorbă românească: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg…

Dar ce să vezi… Modificarea planului de reorganizare este depusă în afara termenului legal. Legea prevede că orice modificare a planului de reorganizare poate fi depusă în perioada de reorganizare și dacă aceasta începe cu data confirmării planului de reorganizare, adică 03.09.2014 în care s-a stabilit o durată de execuție de 3 ani la care se adaugă prelungirea confirmată de judecătorul sindic cu încă 1 an de zile, perioada de reorganizare trebuia să se încheie la data de 03.09.2018.
Și atunci, oare cum e posibil ca nici judecătorul sindic, nici administratorul judiciar să nu sesizeze depășirea perioadei de reorganizare și să permită în continuare ca felia de acțiuni deținută de AVAS în ISCT să scadă până la dispariție, iar ANAF să rămână fără creanțele încasate, banii fiind dosiți de ruși în alte bănci cu capital străin?
Din 1989 asistăm la un teatru absurd, în care o scenă se repetă la nesfârșit, un fel de “ziua cârtiței” românească în care vedem cum se distruge industria națională, iar autoritățile statului, plătite regește din banii noștri, stau cu mâinile în sân…

Cireașa de pe tort este că prietenii lui Oleg Shvedakov controlează piața cu produse din import…

De-a lungul timpului, grupul MECHEL din România a găzduit o pleiadă de ruși, moldoveni și alte nații din fosta URSS care, mai târziu, și-au început propriile afaceri sub protecția marelui frate de la răsărit. Prieteniile închegate la MECHEL aduc acum profit și pentru alte firme care importă din fosta URSS, omorând producătorii autohtoni. Un fost director din MECHEL, moldoveanul Radomir Șeremet, bun prieten cu Oleg Shvedakov, a dobândit o poziție importantă pe piața românească de oțel și materii prime siderurgice, pe care le aduce din Federația Rusă și Transnistria, despre care toată lumea știe că este tot a rușilor, și le livrează uzinelor MECHEL. Cei doi au pus la punct un mecanism de tip suveică prin care mărfurile importate se plimbă prin firma MOLDMETAL TRADING deținută de Radomir Șeremet, sunt transferate apoi prin firma EAST EUROPE METAL CONCEPT SRL controlată de INVEST NIKAROM SRL și reprezentată de Victor Chumakov, tatăl Olgăi Chumakova, iar apoi sunt livrate către ISCT Câmpia Turzii, COS Târgoviște, Ductil Steel Buzău și Laminorul Brăila. Tranzacțiile sunt perfectate la prețuri aranjate, astfel încât singurul care pierde este statul român.