Sărbătoare importantă pentru toți românii în data de 16 septembrie.
Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este pomenită în calendarul creştin ortodox la 16 septembrie şi în ziua de 11 iulie, când este sărbătorită o minune făcută de cinstitele ei moaşte în timpul Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, în anul 451.
Sfânta Muceniţă Eufimia era din Calcedon, oraş maritim în Bitinia (Asia Mică), în partea asiatică a strâmtorii Bosfor, de cealaltă parte faţă de Constantinopol. Era fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia.
În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor ordonate de împăratul Diocleţian (284-305), guvernatorul Calcedonului a dispus ca toţi locuitorii să se adune la templul zeului Marte, pentru a-i aduce ofrande.
Mulţi creştini nu s-au supus ordinului şi s-au ascuns.
„Deci, mâniindu-se prigonitorul că nu-l ascultă creştinii, a poruncit să-i caute şi să-i aducă la chinuire. Creştinii, patruzeci şi nouă, se ascunseseră la un loc tăinuit, făcând rugăciuni; între dânşii era o fecioară foarte frumoasă, anume Eufimia, de neam bun, fiica binecredincioşilor părinţi Filotron Sigeliticul şi Teodorosia” (Vieţile Sfinţilor).
Sfânta Muceniţă Eufimia a fost prinsă împreună cu ceilalţi credincioşi. După multă chinuire, a oprit-o doar pe tânăra Eufimia „fecioară tânără şi frumoasă, care în mijlocul cetei aceleia a sfinţilor mucenici strălucea ca luna între stele”, iar pe tovarăşii săi i-a trimis la închisoare urmând să fie duşi mai departe.
Pentru că a mărturisit credinţa în Hristos a fost torturată cu focul, arsă şi bătută cu toiege. Scăpând nevătămată cu darul lui Dumnezeu din toate aceste chinuri, a fost dată spre hrană fiarelor.
Sfânta a murit în mijlocul sălbăticiunilor, deşi nu fusese grav rănită, fiind doar atinsă de o ursoaică la un picior. Părinţii sfintei i-au luat trupul şi l-au îngropat în apropierea oraşului. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
