Agenţia Naţională Antidrog (ANA), prin Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Alba (CPECA), implementează, în perioada martie – iunie 2019, în cadrul Colegiului Național „Lucian Blaga” Sebeș și a Școlii Gimnaziale „Toma Cocișiu” Blaj, proiectul național de prevenire în familie a consumului de droguri ,,Eu și copilul meu”, prin intermediul căruia îşi propune să consolideze legăturile afective dintre membrii familiei (părinte-copil, părinte-părinte, copil-copil), precum şi pe cele dintre aceştia şi şcoală, aplicând sistematic metode fundamentate ştiinţific.
Obiectivul proiectului îl reprezintă creşterea nivelului de sensibilizare şi responsabilizare a familiilor, în vederea oferirii de modele pozitive copiilor, în cadrul programelor de informare, educare şi conştientizare cu privire la efectele consumului de droguri și dezvoltarea rolului proactiv al familiilor în viaţa copiilor în vederea formării sau întăririi abilităţilor pentru creşterea influenţei factorilor de protecţie.
Proiectul „Eu şi copilul meu” conţine nouă activităţi interactive cu părinţii, dar şi aplicaţii cu caracter ludic, ce necesită un grad mare de implicare din partea acestora. Temele discutate în cadrul activităților sunt: „Să facem cunoştinţă”, „Nevoile copilului meu”, „Ce fel de părinte sunt?”, „Cum comunicăm eficient cu copiii”, „Cum controlăm conflictele din familie”, „Cum stabilim reguli şi pedepse”, „Cum supraveghem anturajul copilului”, „Cum afectează familia consumul de tutun, alcool şi droguri” şi „Gala de absolvire”.
***
Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a înlesni o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea copilului din familie. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, consilierea părinţilor în scopul îmbunătăţirii relaţiilor cu proprii copii, după principii ştiinţifice de psihopedagogie, devine o necesitate.
Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, fiind datori să le asigure nu numai existenţa materială, ci şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), subestimând importanţa unei comunicări afective, aspect ce se reflectă negativ în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă al copilului.
Rolul de părinte implică foarte multe cunoştinţe şi abilităţi necesare zi de zi. Aceste cunoştinţe şi abilităţi nu sunt înnăscute sau nu apar atunci când devii părinte. Fiecare dintre noi învăţăm să fim părinţi de la cei din jurul nostru, de la părinţii noştri, din informaţiile pe care le auzim sau le citim. Uneori însă ceea ce învăţăm din interacţiunea cu ceilalţi nu este suficient pentru a fi părintele de care copilul are nevoie pentru a se dezvolta şi pentru a creşte sănătos fizic şi mental. De multe ori părinţii au întrebări la care nu au răspunsuri sau observă comportamente ale copilului lor la care nu ştiu cum să reacţioneze.
