Sughițul este deranjant, dar deloc alarmant dacă dispare de la sine după câteva minute. Însă, dacă durează mai mult, el poate semnala o problemă medicală care trebuie investigată. Cauzele sughițului sunt foarte variate, iar tratamentele sunt doar uneori necesare. Iată de ce sughițăm și când trebuie să ne tratăm.
Ce este sughițul și de ce sughițăm
Sughițul este o contracție bruscă, involuntară, a diafragmei – mușchiul care delimitează plămânii de stomac și care joacă un rol foarte important în respirație, potrivit medicilor Mayo Clinic. În timpul respirației, diafragma coboară pentru a permite pătrunderea aerului în plămâni și se relaxează când expiri pentru a elimina aerul din plămâni pe nas și pe gură.
Uneori, când diafragma este iritată (mai exact, nervii prin care comunică cu creierul), se produce un spasm/o contracție care te face să tragi brusc aer în piept. Corzile vocale se închid brusc la contactul cu aerul și astfel se declanșează sunetul specific al sughițului pe care îl cunoaștem cu toții. Sughițul produce și o contracție a mușchilor pectorali, abdominali și ai gâtului.
Contracțiile involuntare ale diagramei pot apărea din diverse motive, de cele mai multe ori fizice, dar și emoționale uneori. Cele mai frecvente cauze ale sughițului ocazional sunt:
- mesele foarte bogate;
- mâncatul pe fugă;
- consumul de băuturi carbogazoase;
- consumul de alcool;
- schimbările bruște de temperatură;
- aerul înghițit în timp ce mesteci gumă sau mănânci bomboane;
- stresul;
- stările de nervozitate sși emoțiile intense.
În majoritatea cazurilor, sughițul durează doar câteva minute, dar sunt situații în care persistă o perioadă mai îndelungată. Trebuie să consulți un doctor dacă sughițul nu se oprește după 48 de ore de la debut sau dacă este atât de sever, încât îți afectează respirația și somnul sau/și te împiedică să mănânci.
Cum se tratează sughițul
De cele mai multe ori, sughițul dispare fără tratament. Dacă persistă mai mult de două zile și medicul tău suspectează o afecțiune medicală, îți poate recomanda diverse teste și investigații:
- analize de laborator pentru diagosticul diabetului, infecțiilor sau afecțiunilor renale;
- investigații imagistice pentru identificarea unor eventuale anomalii ale nervului vag, nervilor frenici și diafragmei;
- endoscopie pentru depistarea unor posibile probleme la nivelul esofagului și traheei.
