Un alt aspect contradictoriu legat de toți acești „haiduci” este faptul că, raportat la vremurile în care trăiau, erau pus și simplu tâlhari care luau, evident, de la cei înstăriți, iar actele de bună-credință către cei săraci reprezentau o modalitate de a le cumpăra încrederea și susținerea.
Juaquin Murrieta, cel despre care se spune că ar fi fost inspirația pentru legenda lui Zorro, nu face nici el abstracție de la această regulă. Despre Murrieta se discută țși azi dacă a fost cu adevărat un patriot al poporului mexican sau un aventurier care s-a folosit de această acoperire pentru a-și umple buzunarele.
EROUL SINGURATIC vs AUTORITATEA BRUTALĂ ȘI NEDREAPTĂ
Momentul de cotitură a fost legea americană privind impozitul pe aurul descoperit de cetățeni străini. Pentru numeroasa populație mexicană stabilită în California pentru a căuta aur și a se îmbogăți, a fost o lovitură, iar cei mai abili au prezentat-o ca pe un jaf căruia i s-a dat o aparentă legalitate.
Pe fondul revoltei față de o decizie atât de impopulară, Murrieta și-a văzut viața distrusă, după ce coloniștii albi i-au torturat și ucis soția, chiar sub ochii lui. Încercarea de a obține dreptate în Justiție a fost omorâtă din fașă, pentru că un imigrant nu avea dreptul să depună plângere împotriva unui cetățean american.
A urmat calea radicalizării împotriva unui sistem injust și inuman, iar Murrieta și-a câștigat rapid renumele de Robin Hood al Eldorado. Moartea sa a fost și ea învăluită în mister, dar legenda creată era deja atât de mare, încât haiducii săi au continuat să acționeze chiar și după presupusa capturare și ucidere a liderului lor, în 1853.
ÎN SPATELE MĂȘTII: ALAIN DELON ȘI ANTONIO BADERAS
70 de ani mai târziu a apărut nuvela „Blestemul lui Capistrano”, cea care-l prezenta lumii pe Don Diego Verga, cunoscut drept Zorro.
De-a lungul timpului, faimosul justiția cu mască neagră a fost întrupat pe ecrane de nenumărate ori, cele mai cunoscute fiind cele ale lui Alain Delon și Antonia Banderas.
