Am ascultat ieri discursul din Parlamentul României al președintelui Iohannis, prilejuit de cea de-a 30-a aniversare a Revoluției Române. Dincolo de obișnuita ipocrizie politicianistă, anumite părți ale acestui discurs au fost de-a dreptul idioate.
Într-o frază a discursului ne explică faptul că doar prin unitate vom avea mărețe rezultate, iar în fraza imediat următoare dă de pământ cu acele formațiuni politice care, în opinia lui, sunt malefice. Într-o altă frază dă a înțelege că el este expresia valorilor care au stat la baza Revoluției Române, iar în cea imediat următoare ceartă justiția care n-a fost în stare să-i pedepsească pe autorii acesteia.
A fost un discurs penibil, ridicol, nătâng.
P.S. Generație, în decembrie 1989, în România, poporul român a dărâmat un regim înfiorător. Sprijinit de forțe externe, poporul nostru a produs o revoluție autentică, schimbând sistemul comunist cu sistemul democratic de astăzi. Chiar dacă acest nou sistem are o mulțime de imperfecțiuni, el nici nu se compară cu cel pe care poporul tău l-a dărâmat.
Laszlo Tokes și Ion Iliescu merită statui în România, nu retrageri de decorațiuni și dosare penale.
