Praznicul Înălţării Domnului are loc în acest an în ziua de 2 iunie, la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paşti). Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii, începând din secolul al IV-lea.
După Învierea Sa din morţi, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, S-a arătat de mai multe ori atât femeilor mironosiţe (femeile purtătoare de mir), cât şi ucenicilor Săi. Aşa s-au încredinţat aceştia că El este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat şi că a trebuit să pătimească pentru mântuirea oamenilor.
La 40 de zile de la Învierea Sa i-a dus pe ei afară din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania ” (…) şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.” (Luca cap. 24; 50-53)
Prin Înălţare, Hristos a împlinit misiunea pe care a avut-o de la Dumnezeu-Tatăl: să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să sufere, să moară şi să învieze.
El a luat pârga naturii noastre, adică natura omenească în desăvârşirea ei, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, şi a dat-o iarăşi Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul.
Hristos a adus Tatălui pârga naturii omeneşti, şi Tatăl a admirat jertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, şi pentru însăşi curăţia jertfei. Aşa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale şi a pus-o lângă Sine, zicând: „Şezi de-a dreapta Mea” (Psalmul 109, 1).
Dumnezeu Se mâniase pe noi, şi noi ne abătusem de la Dumnezeu, arată Sfântul Ioan Gură de Aur. Dar între aceste două părţi, a intervenit Hristos şi le-a împăcat.
S-a făcut El mijlocitor: „Pedeapsa pe care noi o meritam de la Tatăl, El a luat-o asupra Sa; din partea lui Dumnezeu El a suferit pedeapsa, din partea omenirii celei învrăjbite cu Dumnezeu – ocara”, spune Sfântul Părinte.
Căci a luat asupra Sa şi ocara ce vine de la oameni, potrivit psalmistului care spune: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea” (Psalmul 68, 11).
„Aşa a ridicat El vrăjmăşia şi n-a încetat a face şi a suferi toate, până ce iarăşi a împăcat cu Dumnezeu pe vrăjmaşul lui Dumnezeu. Şi ziua de astăzi este pricina acestor bunătăţi”, întăreşte Sfântul Ioan Gură de Aur.
Înălţarea Domnului a fost un eveniment din istoria Bisericii care s-a petrecut în văzul oamenilor, în lumină şi în plină zi, pentru ca întreaga lume să cunoască că Iisus Hristos S-a Înălţat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.
După Înălţarea la cer, Apostolii au devenit martorii Lui Hristos, propovăduind Evanghelia din Ierusalim până în Palestina şi în ţările şi centrele din Marea Mediterană: Antiohia, Corint, Efes.
Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc.
Pomenirea eroilor la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 şi 2001.
