Sfântul Mucenic Paramon este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 29 noiembrie. Sfântul Paramon a suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Decius (249-251).
„În vremea împărăţiei rău-credinciosului împărat Decie, era la răsărit un voievod cu numele Achilin, care prigonea foarte mult pe creştini. Acesta a adunat odată în temniţă un număr de trei sute şaptezeci de creştini şi, vrând a merge la via sa din Valsatin, a poruncit să ducă pe mucenici împreună cu sine, pentru că urma să treacă pe lângă capiştea lui Poseidon, vrând să-i silească pe dânşii ca să aducă acolo jertfă idolilor”. (Vieţile Sfinţilor)
Aceştia n-au putut însă să fie înduplecaţi, nici cu îmbunări, nici cu îngroziri.
Trecând prin acel loc şi văzând atâta mulţime de mucenici pregătiţi pentru moarte, Sfântul Paramon a strigat cu glas mare: „O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închină idolilor lui celor fără de suflet şi muţi”. (Vieţile Sfinţilor)
„Acestea zicându-le în auzul tuturor, a pornit în calea sa. Iar voievodul, auzind aceste cuvinte ale lui Paramon, s-a aprins de mânie şi a poruncit slugilor ca îndată să-l ajungă şi să-l omoare pe acesta. Iar fericitul Paramon, neştiind acea poruncă a voievodului, mergând pe calea sa, iată l-au ajuns slugile păgâne ale necuratului voievod şi l-au prins pe el. Şi mai întâi, trăgîndu-i limba din gură, care mustrase şi ocărâse pe chinuitorul voievod, au străpuns-o cu trestii ascuţite. Apoi i-au înfipt, în toate mădularele lui alte trestii, după care l-au săgetat cu suliţele”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântului Paramon au urmat şi cei 370 de creştini, înjunghiaţi după ce au fost mult chinuiţi lângă templul păgân. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
