Este zi de mare sărbătoare pentru creștin-ortodocși.
Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 8 februarie.
A trăit în timpul lui Liciniu (308-321), unul din împăraţii romani care au declanşat persecuţii sângeroase împotriva creştinilor. Liciniu a dezlănţuit aceste persecuţii mai ales asupra creştinilor din armată şi a celor care erau modele pentru comunităţile în care trăiau. În timpul său au fost ucişi cei 40 de mucenici în Sevastia şi cei 45 de ostaşi în Nicopolea Armeniei. Au suferit în acel timp moarte martirică o seamă dintre cei mai înalţi demnitari ai săi.
În hagiografia Sfântului Teodor este subliniat folosul pomenirii mucenicilor, căci „este iertare de datorii, doctorie pentru boli, mângâiere celor necăjiţi, izbăvire celor ce pătimesc de duhuri necurate şi sănătate iubitorilor de mucenici. Nevoinţele cele mari ale mucenicilor sunt cununi strălucite ale sfinţilor, pentru că ei şi-au dat trupurile lor la bătăi, toate cele frumoase ale lumii acesteia le-au socotit ca gunoiul, numai de Hristos să nu se lepede. De aceea şi Domnul le-a răsplătit a fi ca îngerii cei fără de trupuri. Vechiul vrăjmaş al neamului omenesc, sârguindu-se să-i biruiască, li s-a făcut pricinuitor de locuinţa Raiului; şi tot el n-a încetat a porni fiarele cele cumplite asupra celor dreptcredincioşi”.
Aşadar, pretutindeni fiind căutaţi cu mare zel creştinii cunoscuţi pentru credinţa lor, împăratul, care atunci era în Nicomidia, a fost înştiinţat şi despre Sfântul Teodor Stratilat, un tânăr comandant, că este creştin şi pe mulţi îi întorcea la Hristos.
Sfântului Teodor Stratilat, având gradul de general (stratilat), i se încredinţase spre guvernare cetatea Heracleea, lângă Marea Neagră.
Liciniu a aflat despre Teodor că nu numai că se îndepărtase de cinstirea zeilor, dar propovăduia şi credinţa în Hristos şi îi îndemna pe toţi să se lepede de închinarea la idoli. Pentru purtarea acestui tânăr demnitar împăratul s-a mâhnit mult şi a trimis trupe să fie adus în Nicomidia, unde se afla, hotărât să-l cerceteze el însuşi.
Numai că Teodor a dorit să mărturisească credinţa creştină în cetatea sa, ca acel loc să fie sfinţit cu sângele său vărsat pentru Hristos. Iar prin mărturisirea şi bărbăteasca sa nevoinţă să întărească şi pe alţii în sfânta credinţă. Aşa că l-a chemat el însuşi pe împărat împreună cu toată curtea sa în cetatea de la Marea Neagră, iar în suita lor să aducă şi statuile cele mari ale zeilor, pentru ca „să întăreşti dreapta credinţă către zei, aducându-le jertfă cu noi, înaintea a tot poporul. Pentru că, văzându-ne poporul că ne închinăm zeilor celor mari, toţi ne vor urma şi se vor întări în părinteasca credinţă”.
Liciniu, bucuros de nesperata întoarcere a voievodului său, a mers în Heracleea şi, la cererea Sfântului Teodor, i-a dat acestuia îngăduinţa să aducă idolii de aur acasă la el, spre a-i cinsti, după datină.
Ajuns acasă, Sfântul Teodor a sfărâmat idolii în bucăţi şi i-a împărţit la săraci. Maxenţiu sutaşul a spus împăratului, că a văzut capul de aur al zeiţei Artemida – zeiţa care fusese dată Sfântului Teodor – că acum era purtat de un sărac. Acesta, fiind întrebat, a mărturisit că l-a primit de la Teodor Stratilat.
Împăratul auzind de o faptă ca aceasta, a rămas mut de mânie. Deci, poruncind slujitorilor, Sfântul Teodor a fost prins şi adus înaintea sa. Şi, mărturisind el că toate cele spuse de sutaş sunt adevărate, a fost osândit la chinuri grele. A îndurat cu credinţă şi cu bărbăţie toate chinurile; şi pătimind, neîncetat propovăduia credinţa în Hristos. Deci, împăratul, văzând că nu poate să-l întoarcă la zadarnica cinstire a idolilor, a poruncit să i se taie capul şi, astfel, s-a săvârşit.
Sfintele sale moaşte au fost îngropate în cetatea de naştere, Evhaita.
Sfântul Proroc Zaharia, unul dintre prorocii mici ai Vechiului Testament. Născut în robie, era preot când a venit din Babilon în Ţara Sfântă. A prorocit despre prădarea Ierusalimului, despre sfârşitul lui şi despre începutul şi sfârşitul neamurilor.
