Sărbătoare importantă în data de 4 mai în România.
Sfânta Muceniţă Pelaghia este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 4 mai.
A trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), în Tars, cetatea Ciliciei.
„În acea cetate era o fecioară cu numele Pelaghia, de neam bun şi bogat, minunată la frumuseţe, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la creştini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând într-Însul, şi şi-a pus în minte să nu se însoţească cu nimeni din oamenii pământeşti cei muritori şi stricăcioşi, ci să se facă mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este fără de moarte şi nestricăcios, dorind foarte mult Sfântul Botez”. (Vieţile Sfinţilor)
A mers în taină la episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuţiilor dezlănţuite de împărat împotriva creştinilor se ascundea prin munţi şi prin pustietăţi. A fost botezată de sfântul ierarh în chip minunat şi s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.
Sfânta Pelaghia era deosebit de frumoasă, o frumuseţe care nu mai putea fi văzută la nicio femeie din jurul împăratului, iar fiul împăratului o voia de soţie.
Întorcându-se acasă, Sfânta Pelaghia i-a spus mamei sale de schimbarea felului său de viaţă, iar aceasta l-a înştiinţat pe cel care trebuia să îi fie soţ, spunând „Iată, logodnica ta s-a însoţit cu Dumnezeul cel ceresc!”. (Vieţile Sfinţilor)
Acesta cuprins de disperare, căci ştia că nu mai este nicio nădejde de întoarcere a fecioarei, s-a sinucis.
Toată această întâmplare a speriat-o pe mama Sfintei Muceniţe, gândindu-se că împăratul o să se răzbune pe toată casa şi pe tot neamul tinerei creştine. Astfel a dus-o pe Sfânta Pelaghia în faţa împăratului, acuzând-o şi susţinând că ea şi numai ea este vinovată şi trebuie pedepsită.
Sfânta Pelaghia a fost judecată şi a rămas neclintită în credinţă. Pentru aceasta a fost ucisă, căci pentru ea a fost încins un cuptor de aramă, în care sfânta muceniţă a intrat singură, după ce s-a însemnat cu sfânta cruce, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
* Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, este ocrotitoarea soţiilor şi a mamelor ale căror soţi sau copii trăiesc departe de Dumnezeu.
S-a născut în anul 322, în Tagaste, Africa de Nord, într-o familie creştină. A fost căsătorită cu un demnitar păgân, Patricius, şi au avut împreună trei copii: Augustin, Navigius şi Perpetua.
Pentru rugăciunile soţiei sale, Sfânta Monica, Patricius a primit în cele din urmă botezul creştin.
Când a murit tatăl său, Augustin avea 16 ani şi încă de mic s-a dovedit a fi încăpăţânat şi neascultător, iar pentru mama sa un motiv de nesfârşite lacrimi şi permanentă rugăciune pentru îndreptarea sa.
Fiu al atâtor lacrimi, Fericitul Augustin, în anul 387, în ajunul Paştilor, s-a botezat.
Nu mult după acest botez, la vârsta de 56 de ani, Sfânta Monica a trecut la cele veşnice. A fost înmormântată în Ostia, în sud-vestul Romei. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; www.crestinortodox.ro)
