Sfântul Mucenic Mochie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 mai.
Sfântul Mochie era preot în cetatea Amfipoli din Macedonia şi a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).
Propovăduitor al Evangheliei, Sfântul Mochie defăima cu îndrăzneală închinarea la idoli a romanilor. Pentru că mustra rătăcirea închinării de idoli şi propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, a fost prins şi dus la judecată.
Întrebat de guvernator de ce nu se închină zeilor, aşa cum face toată lumea, Sfântul Mochie răspunde hotărât: „Adună-ţi întâi gândurile minţii tale şi cunoaşte adevărul, că eu, învăţând Sfânta Scriptură, am cunoscut cum că idolii păgânilor sunt diavoli şi nădejdea cea către dânşii este deşartă”. („Vieţile Sfinţilor”).
A fost supus unor chinuri nemiloase, aruncat în temniţă, scos iarăşi la judecată şi torturat, apoi a fost trimis la Bizanţ, unde i s-a tăiat capul.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), care prin semnarea Edictului de la Milan, în 313, a pus capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, a construit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Mochie, în care au fost aşezate sfintele sale moaşte.
* Sfinţii Metodie şi Chiril, numiţi „apostolii slavilor” pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă, au fost doi fraţi originari din Tesalonic, care au devenit misionari creştini printre slavi. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă.
Constantin a luat numele de Chiril cu puţin timp înainte de moarte, când a primit sfânta schimă. Despre numele lui Metodie nu se ştie dacă era de botez sau de călugărie.
