Potrivit legendei, Sfinţii Petru şi Pavel stau în Lună: primul la dreapta, al doilea la stînga. Sfîntul Petru este cel care are cheile de la poarta şi încăperile Raiului, fiind şi mîna dreaptă a lui Dumnezeu. Petru ar fi şi cel care stăpîneşte piatra, grindina şi este patronul plugarilor.
De sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel apar licuricii – care ar fi scînteile căzute pe pămînt după ce sfîntul Petru plesneşte din biciul său. Licuricii vin în ajutorul celor rătăciţi prin pădure, îndrumîndu-i spre potecă.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfinţii Petru şi Pavel – Sânpetru de Vară – 29 iunie
În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi – sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de Sânpetru. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau. De ziua Moşilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă; tot în această zi oamenii au voie să lucrează orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.
Până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.
Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.
Se spune despre Sfinţii Petru si Pavel că stau în Lună, unul în dreapta și unul în stânga acesteia. Petru este cel care ţine cheile de la porţile Raiului, el fiind considerat mâna dreaptă a lui Dumnezeu.
Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
