Modelul de creştere economică al României se bazează în principal pe consum. Însă acest model nu are efecte benefice generalizate în economie, în condiţiile în care dinamica consumului privat este puternic corelată cu evoluţia importurilor.
În mare parte acest fenomen se întâmplă în industria alimentară, în condițiile în care România are o lege care îi protejează pe producătorii autohtoni, însă nu este aplicată.
Agricultura un sector strategic al industriei alimentare și al economiei naționale, ignorată de autorităţi, fără o piaţă de desfacere bine consolidată, cu producători autohtoni sprijiniți de unele autorități, ignorați de altele și hărțuiți de altele. Pentru ca situaţia să fie şi mai gravă, aşa-numita lege a hypermarket-urilor, adică Legea nr. 150 din 2016, privind comercializarea produselor alimentare, care prevede alimentarea cu produse a hipermarketurilor provenite din lanțul scurt, nu se aplică.
”lanț scurt de aprovizionare – lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori.” – legea 150/2016 (ART.2, AL.2, PT16)
Lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente înseamnă vânzarea de la un fermier la un consumator prin implicarea unui număr cât mai redus de intermediari. Conceptul este deja unul de succes în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană. Agricultura locală – obținerea de produse agricole și alimentare cu scopul de a le vinde într-un areal suficient de apropiat de zona de cultură – este, de asemenea, un concept care promite să schimbe modul în care ne raportăm în prezent la obținerea hranei.
Se nasc astfel sisteme alimentare locale unde producția, prelucrarea, comercializarea și consumul de alimente au loc într-o zonă geografică de dimensiuni relativ mici.
În momentul de față realitatea este că unele instituții ale stalului român, în speță Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, îi sprijină pe importatori, persoane străine, indiferent de riscuri, de teama Uniunii Europene. Adică pe românește ne putem îmbolnăvii cetățenii doar să nu ne certe UE.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor (ANSVA) deservește Uniunea Europeană în detrimentul cetățeanului român.
Să luăm un exemplu clar din industria alimentară cu produse perisabile și periculoase sănătății omului în cazul expirării.
România are în momentul de față aproape 300 de producători de ouă de consum. Prin direcțiile regionale și locale, ANSVSA îi verifică lunar,” la sânge” pe toți acești producători. Un lucru bun pentru că ar fi normal ca toate alimentele care ajung pe masa românilor sa fie controlate din punct de vedere sanitar veterinar. Toată producția de ouă a României se comercializează prin așa- zisele EPC (European Packaging Center), astfel toată marfa produsă în România respectă standardele europene de calitate.
Regulament-589_2008-standardele-de-comercializare-aplicabile-oualor-forma-consolidata_10073ro
Sectiunea-10-Oua-si-produse-din-oua
Toate aceste norme care trebuiesc îndeplinite, sunt suportate de producătorul român, fapt care produce automat o creștere a costului de producție. Fermierii noștrii au tăcut și au acceptat și acest lucru.
Trecem de la fermierii noștri la importatorii ANSVSA-ului care aduc pe piața alimentară din România ouă de cea mai proastă calitate doar ca să fie ieftine.
Una dintre cele mai mari companii importatoare de ouă ieftine de calitate îndoielnică este MIKETI LUX, controlată de omul de afaceri grec, Kapopoulos Spyridon și având acționari doi cetățeni români, mai exact două doamne. Afaceristul grec a băgat anul trecut în faliment o altă companie cu care făcea importuri de ouă, Mikada Foods.
Miketi Lux SRL, aduce ouă din toată Europa, fără să conteze calitatea acestora, doar să fie ieftine, așa având trecere în România. Aici intervine ANSVSA și MIKETI LUX are undă verde să comercializeze produsele fără a fi controlate de inspectorii de la calitate. Am putea înțelege că astfel statul român, îl ajută pe afaceristul grec să păstreze prețul scăzut în detrimentul fermierului român.
Cu toate astea, de exemplu în anul 2017, Miketi Lux a avut o cifră de afaceri de 38136886 RON și a declarat la statul român un profit de doar 323597 RON, adică 0,84%. Fermele românești în 2017, cu toate controalele și problemele create de ANSVSA au scos un profit între 8-12 %.
Deci pe cine protejează doamna Adela Costache, șef birou ANSVSA care se opune cu desăvârșire ca acest gen de importatori să fie controlați atunci când fermierii români cer doar să fie tratați pe picior de egalitate?
Iar ca Miketi Lux sunt multe astfel de firme sprijinite de statul român să nu cumva să îi supărăm pe europeni. Profitul îl externalizează, deci trage țeapă și statului român și consumatorului român . În timp staatului român nu îi plătește mimic impozit pe profit, cetățenilor li se dă să mănânce toate mizeriile aruncate de restul statelor la preț de nimic, doar ca să scape de ele.
Care ar putea fi interesul celor din eșantionul doi, trei și patru din ANSVSA să protejeze și să tolereze astfel de companii care importă pe piața românească produse precum ouă, lapte, carne, brânzeturi, salamuri de cea mai proastă calitate în defavoarea fermierilor, producătorilor și a consumatorilor români?
Comments are closed.