Sistemul comercial global trece prin schimbări tectonice care vor reorienta lanțurile internaționale de aprovizionare pentru deceniile următoare, potrivit Bloomberg.
Două forțe principale sunt responsabile de acest lucru. Companiile, speriate de penuria pandemică, de creșteri ale prețurilor și de întreruperile aprovizionării, își reduc dependența de o singură fabrică sau țară. Între timp, guvernele, în special din SUA și Europa, doresc să-și asigure accesul la materiale cheie, cum ar fi semiconductori și minerale rare, în cazul în care comerțul global se împarte în blocuri geopolitice.
Transformarea, pe care unii o numesc „reglobalizare”, va continua ani de zile, iar datele comerciale abia încep să sugereze amploarea schimbărilor și cine va câștiga și cine va pierde. Bloomberg oferă indicatori de urmărit pentru a înțelege implicațiile noii ere a economiei geostrategice.
În ciuda discuțiilor despre declinul globalizării, integrarea economică prin comerțul transfrontalier a demonstrat o rezistență remarcabilă în vremuri de război, foamete și pandemie. În ultimii trei ani, ponderea comerțului mondial în producția mondială a scăzut oarecum, dar este încă în general în conformitate cu tendințele istorice. De fapt, conform unei analize recente a ING Groep NV, nu a existat nicio schimbare semnificativă în traiectoria către o mai mare deschidere comercială din 2006 cel puțin.
Creșterea tensiunilor geopolitice dintre Washington și Beijing a alimentat speculațiile cu privire la o divizare sectorială între cele mai mari economii ale lumii. În timp ce valoarea importurilor de bunuri și servicii chinezești din SUA a atins un maxim istoric în 2022, există semne că tarifele americane modifică fluxurile comerciale bilaterale. Potrivit unei analize a lui Chad Baun, un membru al Institutului Peterson pentru Economie Internațională, importurile de mărfuri americane din China care fac obiectul unor tarife au scăzut cu aproximativ 14% anul trecut față de nivelurile din 2017, care a precedat războiul comercial, potrivit Ziare.com
