O operațiune de salvare s-a terminat cu bine după ce patru copiii au fost găsiți în viață în jungla amazoniană. Minorii, dintre care cel mai mic în vârstă de doar 11 luni, au supraviețuit timp de 40 de zile singuri, fără niciun adult.
„O bucurie pentru toată țara! Cei patru copii pierduți în urmă cu 40 de zile în jungla columbiană au fost găsiți în viață”, a scris președintele Columbiei, Gustavo Petro, pe contul său de Twitter. Micuții au fost salvați cu ajutorul unui elicopter.
Cei patru frați, în vârstă de 13 ani, 9 ani și aproape 5 ani călătoreau într-un avion atunci când acesta s-a prăbușit pe 1 mai, în apropiere de provincia Guaviare. Mama lor, pilotul și un alt pasager au murit în accident, însă copiii nu au fost găsiți.
Femeia călătorea împreună cu copiii spre Bogota, unde urma să se întâlnească cu soțul ei. Potrivit presei columbiene, bărbatul este rudă cu un lider politic local. El a fost nevoit să fugă din oraș pe jos după ce a început să primească amenințări din partea unor grupuri de infractori care operează în zonă.
“Mi-e foame” şi “mama a murit” au fost primele cuvinte adresate salvatorilor lor de copiii care au rămas 40 de zile în junglă după ce avionul în care se aflau s-a prăbuşit. La două zile după salvarea miraculoasă a celor patru copii, televiziunea publică din Columbia a difuzat imagini video cu întâlnirea emoţionantă din junglă, relatează AFP.
În imagini pot fi văzuţi cei patru copiii slăbiţi, cel mai mic în braţele unui salvator.
“I-am găsit pe copii. Slavă Domnului”, spune unul dintre salvatori, membru al gărzii indigene. Un salvator cântă, altul fumează tutun (plantă sacră pentru indigeni).
Lesly (13 ani), Soleiny (9), Tien Noriel (5) şi Cristin (1) au fost găsiţi în viaţă, vineri după-amiază. Ei au rămas singuri în junglă după ce avionul Cessna 206 cu care se deplasau împreună cu mama lor, cu pilotul şi un apropiat s-a prăbuşit, la 1 mai. Adulţii nu au supravieţuit.
Invitată în platou la RTVC, echipa de salvatori care i-a găsit pe copii a povestit experienţa trăită.
“Fata mai mare, Lesly, ţinând-o pe cea mică de mână, a alergat către mine. Am luat-o în braţe şi ea mi-a spus; ‘Mi-e foame’”, a povestit Nicolas Ordonez Gomes, membru al echippei.
“Am întrebat unde este băiatul. El era întins. După o primă îmbrăţişare şi după ce i-am dat puţină mâncare, el s-a ridicat şi mi-a spus, foarte conştient de ceea ce spunea: ‘Mama a murit’. Am început imediat să le adresăm cuvinte de consolare, să le spunem că suntem prieteni, că venim din partea familiei, a tatălui, a unchiuluui. Că suntem din familie! El a reacţionat: ‘Vreau pâine şi chorizo’”, a relatat Ordonez Gomes.
Alt salvator, Henri Guerrero, a vorbit despre bucuria imensă a găsirii copiilor. “Ceea ce a fost extraordinar a fost faptul că toţi erau conştienţi. Fata cea mare îşi amintea totul. Copiii voiau să mănânce orez cu lapte, pâine. Stăteau pe un prosop pe pământ, de patru zile erau în acelaşi loc. Nu mai rezistau. Au rămas tot timpul în apropierea unei ape curgătoare. Umpleau cu apă o sticlă mică. Am vorbit doar cu fata cea mare. Mi-a povestit că a ascultat toate mesajele de la elicoptere, în care se spunea că sunt căutaţi, mesajl bunicii, care le-a spus să nu plece şi să nu se teamă de câinele Wilson care îi caută”.
