Mi-a fost dor de dumneavoastră, telespectatorii mei și m-am rugat ca in prima zi de emisie sa am și vesti bune pe care sa le împărtășesc cu voi. Și iată că am! Campania noastră de a opri demolările sfintelor biserici a prins rădăcini. Bucuria mi-a venit de la Înaltpreasfinția Sa Teodosie și amiralul Vergil Chițac, primarul Constanței care, în sfârșit, s-au așezat la aceeași masa a soluțiilor, în lumina legii și a dorinței comune de a pune la adăpost sfintele biserici.
Dragii mei telespectatori, care mi-ați scris că vă rugați ca nimeni sa nu demoleze altarul si ceea ce cu multa trudă și donații s-a construit, iată că rugăciunile v-au fost ascultate si se face pace! Este un alt exemplu ca împreună, prin rugăciunile noastre, putem schimba lucrurile in bine. Să ne întărim credința, credința să ne rămână tare. România ca stat modern este clădită pe doi piloni. Sfânta biserica mereu ne-a fost alături prin preoții cu crucea in mâna și armata, prin militarii ce și-au dat viața pentru țară.
Sunt mândră că sunt româncă si sunt mândra să trec prin viață cu aceasta dragoste față de țara si popor! Sa ne fie lecție că se poate, se pot găsi soluții, se poate discuta, se poate munci mai mult mai bine, ca să construim si nu să distrugem. Să clădim viitorul stabil, cărămida peste cărămida, fiecare dând ce are mai bun în el. Astăzi poate pare puțin, dar mâine va fi ceva mai mult si tot așa pana vom scăpa de „nu se poate”! Până vom înțelege că frica nu produce efectele dorite!
Curajul este cel ce ne determină să ne implicam și să schimbam câte ceva, până ce vom înțelege că trebuie să fim o forță ce schimbă în bine această țară. Ce bine ar fi dacă s-ar transmite si prin aer curajul! Asta, apropo de cei tineri si dornici sa joace totul pe o carte, în necunoscut. În loc sa stai aici, adică acasă, și să vezi cum poți ajuta, cum poți să-ți creezi stabilitate și sens, alergi după cățeii cu colaci in coadă, din țările străine ce par a o duce un pic mai bine. Dar nicăieri nu e mai bine ca aici, in țara ta. Cu certuri, cu dispute, cu tensiuni si piedici in final suntem fii si fiice ai acestei Românii, grădină de care trebuie sa ne îngrijim! Și pe care trebuie să o păstram pentru generațiile ce vor veni.
Știu ca v-ar plăcea sa va simțiți in siguranța acasă, si asta nu doar pentru ca sunteți sub umbrela NATO, ci si datorită profesioniștilor din prima linie care va apăra interesele comune. În această primă ediție l-am invitat alături de mine pe ministrul apărării Vasile Dîncu, un om care nu s-a mulțumit doar să vorbească din afară fără implicare, ci s-a implicat si se străduiește sa aducă schimbarea dorita de noi toți în acest minister ce, încă odată va amintesc, este pilon al României moderne. Armata si biserica ne vor asigura ca viitorul ne va fi in lumina si nu in întuneric, in credința si adevăr, nu in haos si minciună. Și asta pentru că trăim vremuri tulburi.
Pe zi ce trece, vedem cum crizele pe care le avem de suportat se acutizează. De vină nu este doar Putin și obsesia lui pentru un nou imperiu rus, pentru care a dat foc Ucrainei și întregii lumi. Este cât se poate de clar că dictatorul care a însângerat țara vecină poartă responsabilitatea pentru escaladarea haosului mondial. Astăzi însă, diplomația a devenit un termen desuet, un arhaism, chiar. Liderii lumii nu mai știu să negocieze, sau poate că nu mai vor să o facă, deși, zilele trecute s-a refăcut linia roșie între Washington și Moscova, privind criza alimentară. În culise se fac jocurile de care depinde viitorul întregii omeniri. Iar cărțile se împart pentru mize grele.
Se vede clar cum jucătorii de top încearcă să își mențină sau să își extindă blestematele sfere de influență, create încă de la finalul ultimei mari conflagrații mondiale. Ucraina este doar un teritoriu de sacrificiu, o tablă de șah pe care se mută piesele pentru a noua ordine globală. Trebuie să ne detașăm de emoții și să înțelegem că azi, liderii lumii, trebuie să oprească această simfonie a morții, care cade pe note de rachete, obuziere și gloanțe peste nevinovați. Altfel nu va mai fi lumea… Cel puțin nu așa cum o știam noi înainte de startul războiului. Grav este însă că luptele avansează și sunt tot mai aproape de noi. Încă din prima zi au căzut bombe la nici 45 de kilometri de țara noastră. Care numai de război nu are nevoie acum.
Mama tuturor crizelor, cea energetică, nici acum nu și-a găsit rezolvarea. Iar acum este însă doar vârful icebergului. La iarnă, atunci când va crește și consumul, vom resimți efectele. Mai tare ca anul trecut. Iar perdelele de fum, ridicate peste Europa de agenții Kremlinului, nu fac altceva decât să ne întoarcă privirea de la problemele reale ale economiei, dar și ale luptelor grele care se duc la doi pași de țara noastră. Mult lăudata unitate a aliaților pare un miraj. Vedem cum liderii NATO sunt luați la țintă, fără menajamente. Boris Johnson a fost obligat să demisioneze din fruntea cabinetului britanic, Mario Draghi la fel, Macron și Biden sunt acuzați în scandalul Ubergate, iar Olaf Scholz trebuie să răspundă acuzațiilor referitoare la petrecerile cu droguri.
Moscova, pentru că fără dubiu este mâna ei, agită spiritele și în Balcani, care oricum erau pe un butoi cu pulbere. Pericolul real, pentru români, îl reprezintă ingerința liderilor ungari în treburile interne. Orban, micul Putin de la vest de București, aliatul de nădejde al Rusiei, nu doar că se opune oricărei decizii a UE ci face, cu nerușinare, vizite private în România și provoacă palpitații chiar în inima țării noastre. Afirmațiile sale rasiste sunt doar una dintre probleme.
Grav este pentru noi că subminează integritatea teritorială și incita la separatism. Momentul Tușnad reprezintă o palmă grea data autorităților adormite de la București. Reacțiile nu doar că au fost tardive, ci și fără efect. Este inadmisibil ca vicepremierul maghiar al României să aplaude discursul antieuropean al lui Orban. Este de nepermis ca UDMR să mai rămână la guvernare! Am cerut asta, de aici, din platoul Realitatea Plus, nu o singură data. Suntem un popor tolerant, garantăm minorităților toate drepturile, ba le oferim, așa cum este democratic, reprezentare în Parlament. La conducerea țării! La Budapesta câți aleși români sunt? Vicepremieri, miniștri, prefecți? Retorică întrebare… Românii din diaspora sunt oprimați, în unele state nu li se permite nici măcar dreptul la educație în limba maternă. Atenție, discursul meu nu este unul a urii, ba din contra, așa cum reitera și președintele Klaus Iohannis ieri, românii și maghiarii trăiesc în pace. Să nu mai permitem un “martie negru” , precum acela din 1990 , de la Târgu Mureș. Ajunge cu atat de mult sânge vărsat în zadar! Scumpirile fără precedent, pandemia, războiul lui Putin ne afectează pe toți, indiferent de ce etnie suntem.
