Poreclit astfel deoarece prăbuşirea sa ar putea duce la o creştere catastrofală a nivelului mării, ghețarul Thwaites din Antarctica se topeşte rapid şi în moduri neaşteptate.
Gheţarul Thwaites are aproximativ dimensiunea Floridei şi este situat în Antarctica de Vest. O parte din ceea ce îl ţine în loc este un platou de gheaţă care ajunge până la suprafaţa oceanului. Platforma acţionează ca un dop de plută, menţinând gheţarul ancorat de uscat şi oferind o apărare importantă împotriva creşterii nivelului mării. Dar platoul de gheaţă, care este esenţial, este foarte vulnerabil pe măsură ce oceanul se încălzeşte.
În două studii, publicate miercuri în revista Nature, oamenii de ştiinţă au arătat că, deşi ritmul de topire de sub o mare parte a platoului de gheaţă este mai lent decât se credea anterior, fisurile adânci şi formaţiunile în formă de „scări” din gheaţă se topesc mult mai repede, iar cauza este apa caldă care se infiltrează în punctele sale slabe, agravând topirea cauzată de creşterea temperaturilor exterioare.
Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, gheţarul Thwaites se transformă rapid. În fiecare an, acesta „varsă” miliarde de tone de gheaţă în ocean, contribuind cu aproximativ 4% la creşterea anuală a nivelului mării. O topire deosebit de rapidă are loc în punctul în care gheţarul se întâlneşte cu fundul mării, care s-a retras aproape 14 kilometri de la sfârşitul anilor 1990, expunând o porţiune mai mare de gheaţă la apa relativ caldă a oceanului.
CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ S-AR PRĂBUŞI GHEŢARUL THEAITES
Deşi ar putea dura sute sau mii de ani, platoul de gheaţă s-ar putea dezintegra mult mai devreme, declanşând o retragere a gheţarului, care este atât instabilă, cât şi potenţial ireversibilă.
Pentru a înţelege mai bine cum s-ar remodela regiunile de coastă îndepărtate, o echipă de oameni de ştiinţă americani şi britanici din cadrul International Thwaites Glacier Collaboration s-a deplasat la gheţar la sfârşitul anului 2019. Folosind un burghiu cu apă fierbinte, au făcut o gaură de aproape 600 de metri în gheaţă şi, pe parcursul a cinci zile, au trimis jos diverse instrumente pentru a face măsurători din gheţar.
Instrumentele au inclus un robot asemănător unei torpile numit Icefin, care le-a permis cercetătorilor accesul în zone care anterior erau aproape imposibil de studiat. Vehiculul operat de la distanţă a luat imagini şi a înregistrat informaţii despre temperatura şi salinitatea apei, precum şi despre curenţii oceanici.
Într-una dintre lucrările de cercetare, condusă de Britney Schmidt, de la Universitatea Cornell, oamenii de ştiinţă au descoperit că apa mai caldă îşi face loc în crevase şi alte deschideri cunoscute sub numele de terase, provocând o topire laterală de 30 de metri sau mai mult pe an.
Prăbuşirea completă a gheţarului Thwaites ar putea duce la o creştere a nivelului mării de peste 70 de centimetri, ceea ce ar fi suficient pentru a devasta comunităţile de coastă din întreaga lume. Dar Thwaites acţionează, de asemenea, ca un baraj natural pentru gheaţa din jurul său în Antarctica de Vest, iar oamenii de ştiinţă au estimat că nivelul global al mării ar putea creşte în cele din urmă cu aproximativ 3 metri, dacă Thwaites se prăbuşeşte.
