Sânzienele se mai numesc și Drăgaică ori floarea Sfântului Ion. Plantele au tulpini în patru muchii cu înălțime între 30 – 100 centimetri. Florile sunt mici, albe ori galben-aurii, așezate în ciorchini, cu miros dulce. Cele patru petale sunt așezate sub formă de cruce, ceea ce a născut legenda că planta este binecuvântată.
Există două specii în funcție de culoarea florilor. Planta crește în zone însorite, pe pajiști aride, fânețe, lanuri de grâu, la marginea pădurilor, a drumurilor și a căilor ferate.
Sânzienele albe au efecte diuretice, antispatice, afrodisiace și sunt benefice în gută, icter, poliartroze, pleurezie și reumatisme.
Sânzienele galbene au mai multe proprietăți terapeutice datorită conținutului de glicozide, coloranți roșii și galbeni, taninuri, acizi organici, enzime de închegare a laptelui și săruri minerale. Acestea au efecte diuretice și depurative, curăță sângele la nivelul rinichiului și al ficatului, cresc secreția glandelor sudoripare, sunt sedative, calmante și antispastice.
Produsele din sânziene sunt eficiente în boli ale stomacului, ficatului, pancreasului, tulburări de menopauză, cancer renal și genital, nevroze, epilepsie, insomnie, oboseală, boli ale tiroidei, cancerul limbii și al laringelui, durerilor reumatismale și în boli de metabolism.
Tratamentele externe tratează afecțiuni ale pielii, precum rănile, ulcerațiile, furunculele, râie, acnee, psoriazis, reumatisme, artroze, dar și boli dermatologice mai grave, precum plăgile maligne, pe piele, limbă și laringe.
Florile sunt recoltate din iunie și până în septembrie. Se usucă la umbră, în straturi subțiri, cu un coeficient de uscare de 4 la 1.