Au sunat buciumele. Altădată sunau a moarte – plecau flăcăii satelor să moară pentru țară, pentru pământul lor, pentru părinții sau pentru copiii lor. Uneori, sunau a invitație la nuntă sau la botez. Se forma o nouă familie sau se năștea un copil într-o familie de buni români! Așa se comunica acum sute de ani! Cu focuri pe dealuri sau cu sunet de bucium. Așa aflau oamenii despre nenorociri care se abat asupra lor sau dimpotrivă, despre bucurii uriașe. Azi comunicăm altfel. Și nu vorbim despre nenorociri, ci doar despre cum creștem țara, cum vom bucura oamenii, cum îi vom face să rămână aici să își crească pruncii. Buciumele rămân în legendă și le ascultăm doar pentru a fi atenționați că istoria noastră grea, plină de jertfe, ne obligă să fim mai buni, mai respectuoși, mai deschiși. Astăzi vorbim din nou, fără să ne încruntăm, fără să ne aruncăm vorbe grele, despre cum am vrea noi să fie România normală. Vorbim Cu drag, despre Vrancea!
Ați văzut vreodată acel clip care circulă pe internet, în care autorul dă răspunsuri la întrebarea “Ce ar fi fost lumea fără România?” Ei bine… Să ne întrebăm „Ce ar fi fost România fără Vrancea?” Și vom afla că România poate nici nu ar fi existat fără vrânceni, iar în mod cert cultura noastră ar fi fost infinit mai săracă…
Vă imaginați România de acum fără să fi avut loc Unirea Principatelor, în care Vrancea a avut un rol primordial? Dar vă imaginați România de acum fără luptele de la Mărășești, decisive în negocierile care au avut loc după primul război mondial? În Vrancea s-a murit pentru țară poate mai mult ca în oricare loc din România. Pământul mustește de sângele eroilor de la Focșani, Mărășești, Mărăști și Soveja… Sau ne putem imagina cultura română fără Miorița, baladă descoperită în Vrancea, la Soveja, de către Alecu Russo?
Ne putem închipui câte milioane de români au învățat lecțiile demnității și înțelepciunii în școală, atunci când au auzit de Moș Ion Roată? Sau pe câți dintre copiii României i-a inspirat actul de eroism al Măriucăi, fetița care a murit secerată de gloanțe în primul război mondial? Câți români au aflat oare ce înseamnă familia și cum trebuie educați copiii în spiritul patriotismului din povestea Vrâncioaiei și a celor 7 băieți trimiși să lupte eroic în oastea lui Ștefan cel Mare?
Și ce ar fi fost România fără vrâncenii de frunte? Cum ar fi arătat arhitectura românească fără Ion Mincu, dar podurile peste Dunăre fără Anghel Saligny, cum ar fi fost scrisă istoria dacă nu ar fi existat Constantin C. Giurescu, ce ar fi fost pictura bisericească fără penelul magic al lui Gheorghe Tattarescu? Cum ar fi fost arta mondială fără soprana Angela Gheorghiu.
Inclusiv noi am fi făcut altfel televiziune dacă nu exista vrânceanul Tudor Vornicu! Și cât de sărace ar fi fost teatrul și cinematografia românească fără Leopoldina Bălănuță, fără regretatul Ion Dichiseanu sau impunătorul actor Emanoil Petruț? Am mai fi plâns de fericire în fața televizoarelor dacă nu ar fi fost gimnasta Gina Gogean sau handbalistele Valentina Ardean Elisei și Simona Gogârlă?
Și cine ne-ar mai fi chinuit în școală și ne-ar fi stricat vacanțele dacă nu tot un vrâncean, matematicianul Grigore Gheba? E o glumă, evident… Mulți românii îi datorează devenirea genialului Gheba, creator de manuale și culegeri de matematică! Și în zilele noastre Vrancea continuă să dea oameni mari, importanți. Gabriel Marcu este unul dintre ei, este expert în managementul culorilor la Apple.
Și cum ne-am însoți, toți românii, la nuntă, la botez, la zile de naștere, la diverse petreceri, fără vinul făcut în podgoriile vrâncene? Cât de trist ar fi? Vrancea este țara viei și a vinului, este o minune a naturii, o zonă excepțională de care te îndrăgostești la prima vizită. După care urmează alte și alte călătorii în Vrancea, pentru a afla povești noi și a te bucura de marea comoară a vrâncenilor – oamenii. Doamnelor, domnilor, vorbim, Cu drag, despre Vrancea!
Editorial de Alexandra Păcuraru și Laurențiu Botin
