În 2019, Adunarea Generală a ONU a proclamat 10 februarie drept Ziua mondială a leguminoaselor (Rezoluţia A/RES/73/251). În acelaşi timp, a invitat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), în colaborare cu alte organizaţii, să militeze pentru respectarea Zilei mondiale a leguminoaselor.
Recunoscând valoarea leguminoaselor, la 20 decembrie 2013, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a adoptat o rezoluţie (A/RES/68/231) prin care 2016 era proclamat Anul internaţional al leguminoaselor. Sărbătorirea anului, condusă de FAO, a sporit gradul de conştientizare a publicului cu privire la beneficiile nutriţionale şi de mediu ale legumelor ca parte a producţiei alimentare durabile.
Potrivit ONU, bazându-se pe succesul Anului internaţional al leguminoaselor şi recunoscând potenţialul acestor alimente pentru îndeplinirea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, cu o relevanţă deosebită pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 1, 2, 3, 5, 8, 12, 13 şi 15, Burkina Faso a propus marcarea Zilei mondiale a leguminoaselor.
Leguminoasele contribuie la creşterea rezistenţei sistemelor agricole şi la asigurarea unei vieţi mai bune pentru fermierii din zonele cu deficit de apă, deoarece au o amprentă de apă scăzută şi pot tolera mai bine seceta şi dezastrele legate de climă în comparaţie cu alte culturi alimentare, făcându-le un instrument esenţial pentru adaptarea şi atenuarea schimbărilor climatice, potrivit FAO.
Includerea leguminoaselor în diferite sisteme agricole, cum sunt agrosilvicultura, culturile intercalate şi sistemele agricole integrate, poate ajuta la creşterea rezistenţei mijloacelor de trai din agricultură şi la îmbunătăţirea productivităţii.
De asemenea, din punct de vedere economic, industria globală a leguminoaselor, care se ocupă cu producţia şi comerţul de leguminoase, se dovedeşte a fi un motor pozitiv în asigurarea rezistenţei lanţurilor de aprovizionare regionale şi globale, permiţând consumatorilor să aibă acces la alimente nutritive şi contribuind la utilizarea durabilă a produselor naturale.
În acest sens, tema pentru sărbătorirea Zilei mondiale a leguminoaselor 2023, „Leguminoase pentru un viitor durabil”, are în vedere beneficiile pe care leguminoasele le oferă sistemelor agroalimentare şi mediului.
Legume uscate sau leguminoasele sunt seminţe comestibile ale plantelor.
Meniurile şi bucătăriile din întreaga lume includ feluri de mâncare bazate pe leguminoase, unele fiind recunoscute, aşa cum este humusul (năut) sau dhal-ul indian (linte, năut).
Leguminoasele nu includ culturile care sunt recoltate verzi (de exemplu, mazăre verde sau fasole verde), care sunt clasificate drept culturi vegetale. De asemenea, sunt excluse acele culturi utilizate în principal pentru extracţia de ulei (spre exemplu, soia şi alunele) şi culturile leguminoase care sunt utilizate exclusiv în scop de însămânţare (de exemplu, seminţe de trifoi şi lucernă).
Legumele uscate au un conţinut ridicat de proteine şi nutrienţi, fiind o sursă ideală de proteine, în special în regiunile în care carnea şi produsele lactate nu sunt accesibile fizic sau economic. De asemenea, sunt sărace în grăsimi şi bogate în fibre solubile, iar consumul acestora poate să scadă colesterolul şi ajută la controlul zahărului din sânge.
Datorită acestor calităţi, sunt recomandate de organizaţiile de sănătate pentru gestionarea bolilor netransmisibile precum diabetul şi afecţiunile inimii. Totodată, s-a demonstrat că leguminoasele ajută la combaterea obezităţii, informează ONU.
Beneficiile pentru mediu aduse de aceste culturi rezultă din proprietăţile de fixare în sol a azotului din leguminoase, fapt care îmbunătăţeşte fertilitatea solului şi duce la creşterea şi extinderea productivităţii terenurilor agricole. Prin utilizarea leguminoaselor, fermierii pot promova, de asemenea, biodiversitatea agricolă şi biodiversitatea solului, evitând în acelaşi timp dăunătorii şi bolile la plante.
Leguminoasele pot contribui, de asemenea, la atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea dependenţei de îngrăşăminte sintetice utilizate pentru a introduce azotul în sol. Gazele cu efect de seră sunt eliberate în timpul fabricării şi aplicării acestor îngrăşăminte, iar utilizarea lor excesivă poate fi în detrimentul mediului.
