Busuiocul nu ar trebui să lipsească din nicio casă, fiind preferat de mulți în gastronomie, pentru parfumul său și beneficiile pentru sănătate, folosit din timpuri străvechi în leacurile din bătrâni.
Busuiocul este o plantă originară din India, cunoscută și folosită încă în urmă cu trei milenii, și care s-a bucurat de o răspândire rapidă în toată lumea. Plantă aromată, busuiocul este folosit des drept condiment în mâncare. Proprietățile magice ale crenguțelor și florilor de busuioc erau cunoscute din antichitate și au supraviețuit câteva superstiții despre busuioc pe care bunicile noastre le respectau cu sfințenie. Ele știau că busuiocul are grijă de sănătate și aveau grijă ca busuiocul, fie el verde sau uscat, să fie sfințit și pus la icoane, ca să protejeze casa, să purifice aerul.
La indieni, se spune despre busuioc că este plantă lui Krishna și a lui Vishnu. Bunii hinduși nu se culcă fără o rămurică de busuioc pusă pe piept, menită să-i ducă în timpul somnului pe taramurile paradisiace.
La români și mai târziu la italieni, busuiocul era considerat iarbă dragostei și a fertilității, înflorirea lui fiind celebrată prin serbări și ritualuri.
La greci și în aproape toate țările creștine, busuiocul are aproape aceleași semnificații că și în India. El este considerat plantă sacră. Agheasmă se face cu ajutorul busuiocului, și tot cu un buchet de busuioc se împrăștie apă sfânta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfințirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protecția divină asupra casei și ocupanților săi.
Dar dincolo de dimensiunea spirituală și magică, busuiocul mai are o calitate importantă – aceea de plantă vindecătoare. Să precizăm, în primul rând, că frunzele acestei plante sunt un excepțional tonic pentru sistemul nervos. Ea contribuie la întărirea memoriei.
La noi în țară, busuiocul este exclusiv o plantă de cultură.
Semințele se plantează în ghivece de Dragobete (24 februarie), și se țîn la fereastră până de Sf. Gheorghe (23 aprilie), când se transplanteaza în grădina. Recoltarea lui începe la sfârșitul lui iunie și continuă până toamna târziu, când cade prima brumă. Se taie doar vârfurile înflorite de busuioc (fără partea lemnoasă), de mai multe ori pe timpul verii. După fiecare tăiere, plantă da și mai mulți lujeri, care la rândul lor vor înflori. După culegere, vârfurile de busuioc se usucă într-un strat cu o grosime de maximum 2 cm, până când tulpinile și frunzele devin ușor casante. Depozitarea se face în pungi de hârtie sau în săculețe de pânză. Săculeții se țîn în locuri întunecoase, uscate și răcoroase.
Beneficiile busuiocului
1. Previne toxiinfecțiile alimentare
Punerea unei singure picături de ulei de busuioc într-un litru de apă, care se bea pe parcursul unei zile, ne pune la adăpost de multe infecții cu bacterii luate din alimente. Mai ales în timpul sezonului cald, acestea produc toxiinfecții alimentare. Simptomele sunt vomă, diaree puternică, febra. Și condimentarea cu busuioc a mâncărurilor este recomandată, mai ales în timpul verii, deoarece substanțele volatile din busuioc păstrează alimentele nealterate mai mult timp și ne feresc de infecțiile tubului digestiv.
2. Previne ateroscleroza
Unul din secretele efectelor benefice ale bucătăriei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alături de oregano, este principalul condiment folosit în aromatizarea sosurilor pentru paște, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substanțele antioxidante conținute previn formarea plăcilor de aterom și mențin elasticitatea vaselor sanguine.
3. Previne infarctul
Administrarea zilnică de busuioc că plantă medicinală sau că mirodenie în mâncare, previne infarctul. Busuiocul nu doar protejează arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajută și la ținerea sub control a tensiunii arteriale și are o complexă acțiune la nivelul sistemului nervos central, protejând întregul sistem cardiovascular de efectele stresului.
Citește continuarea pe sfatulparintilor.ro
