La mulți ani! „Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric. Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o aștepta de atât de mult timp”, spunea Alexandru Ioan Cuza, pe 24 ianuarie 1859, atunci când avea să devină domnitor al Moldovei, dar și al Țării Românești.
Unirea românilor a venit ca un act firesc, dar nu fără lupte care au clădit această națiune. Prima unire pe acest pământ binecuvântat a fost făcută de Burebista, cel care a coagulat în jurul aceluiași ideal triburile din Dacia. Au urmat și alte momente în care frații și surorile de același grai, aceeași credință și cu același tradiții au decis să devină un singur popor. Să nu uităm de unirea lui Mihai Viteazu, cel care a strâns cele trei principate românești într-o singură patrie. Dar lupta lui a fost năruită de trădătorii care au acționat la ordinul străinilor care se temeau de ascensiunea acestui popor puternic și drept în fața vremurilor, și a lui Dumnezeu. Un alt moment în drumul către recunoașterea națiunii noastre a fost momentul de la 1859, atunci când oamenii de geniu ai românilor au simțit la unison nevoia de a organiza cele două principate ca unul singur. Evident, actul de naștere al acestui popor a fost semnat la 1 decembrie 1918, odată cu formarea României Mari. Astăzi am fost aruncați la coșul de gunoi al istoriei, iar vocea noastră, cândva puternică, nu reprezintă altceva decât un strigăt mut al durerii. Unde sunt oamenii de geniu de ieri, pe a căror muncă neobosită s-au cățărat impsostorii de azi? Chiar nu mai avem un român demn și cu dragoste față de țară, care să ne ridice din mocirla prezentului? Dar până să așteptăm venirea acestui nou Mesia, noi ce facem? Noi, poporul? Ne-am îndepărtat unii față de ceilalți, frați de frați și copii de părinți. Pierduți în negura grijilor cumplite, a sărăciei, a războiului, a bătăii de joc cu care ne tratează acest stat, pare că ne-am resemnat cu această soartă. Ei bine, acum e vremea să ne depășim condiția la care am fost reduși de trădătorii noștri și să ne ridicăm la înălțimea vremurilor pe care le traversăm. A răscrucilor pe care trebuie să le trecem. Cei de dinaintea noastră ne-au dăruit o țară, noi nu suntem în stare să o păstrăm? Așa vrem să fim cunoscuți în istorie, drept generația care a lăsat România să piară? Să nu uităm că tot ce este necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic. Și noi, dragii mei, suntem un popor unit prin fapte bune, prin aceleași griji și nevoi cu care alții vor să ne dezbine. Chiar răbdam să vedem acest pământ, sfințit de trupurile celor care au murit pentru ca noi să trăim, să fie călcat în picioare și furat la centimetru de străini, cu ajutorul nemernicilor care ne vând pe câțiva arginți? Sunt profund dezamăgită de actuala clasă politică. La fel sunteți și dumneavoastră. Dar vă rog să nu mai plecați după fenta unora care visează să fie salvatorii noștri, dar au alte interese în spate, ori grupuri subterane pentru care bătălia pentru a controla puterea se poartă în defavoarea noastră. Azi mă așteptam să văd că își dau toți mâna, să uităm de toate relele și că începem să construim binele. Cum să construiești asta cu vorbe de ocară, răutate și scandal? Huiduielile oamenilor de la Iași, pe care le-au auzit o țară întreagă, sunt comandate sau sunt strigăte de disperare că le-a ajuns cuțitul la os și vor o schimbare? Dar cum să nu huidui când cei mai puternici lideri ai țării nu ridică ochii din foaie decât după ce citesc „bună ziua” și „la mulți ani”? Nu cumva, dragi romani, care huiduiți, nu e și vina dumneavoastră pentru că nu ați ieșit la vot si le-ați permis sa facă jocurile puterii pe procente de 20%? Nu credeți că dacă am ieși toți, să ajungem 80-90% putem să alegem drept conducători drepți ai acestei țări? Așa am putea pune presiune pe ei sa fie cinstiți, să nu mai citească din foi, să coboare de pe scenă printre noi, să ne strângă mâna, să ne simtă durerea, nemulțumirea, frustrarea. Să ne privească în ochi și să ne onoreze că se țin de cuvânt și să ne convingă prin fapte că-și onorează promisiunile! Atunci faptele vor vorbi si nu punctajele de partid. Nu cumva e si vina noastră, a poporului, ca ne ascundem pe sub masă când putem lua atitudine? Vrem un președinte al tuturor românilor, care să ne unească. Nu toți suntem ai lui, indiferent de etnie, preferințe politice ori statut social? Iohannis a lipsit de la Iași, iar dacă nu vom ieși în număr mare la urne și următorul șef de stat va lipsi. Nu vom conta dacă îi lăsăm să își împartă puterea pe acel procent de 20 %! Și nu doar Iohannis a lipsit de la ceremonii. UDMR ne sfidează încă o dată și nici astăzi nu a avut vreo reacție de ziua românilor. Păi dacă nu se simt parte a acestui popor, de ce mai rămân la guvernare? Întreb retoric, evident! Vrem o Românie suverană, iar pentru aceasta trebuie să fim suverani în dreptul nostru, în casa noastră, pe pământul nostru, apoi în societate! Cum să ceri fără să oferi? Mica Unire mi-a arătat și marele misoginism românesc. Am văzut o tribună plina de bărbați, de parcă ne-am întors acum 164 de ani, atunci când femeile stăteau doar la cratiță și creșteau prunci. Femeile sunt mult mai mult, pot mult mai mult. Sunt parteneri loiali și sunt determinate să muncească responsabil și în folosul țării. Oare în aceste partide nu există femei care ne pot reprezenta, care ne pot salva? Femei curajoase cu viziune, care să spună lucrurilor pe nume. Eu cred că sunt, dar misoginismul zilelor noastre nu le-a lăsat să iasă în față. Nu ar fi rău ca la următoarele alegeri să votam mai multe femei. Tote cele rele să se ducă pe pe pustii, iar cele bune să se adune. Să ne dam mână cu mână, doar așa putem să facem România suverană. E drept, coaliția de guvernare merită criticată pentru că nu a livrat prea multe din ce ne-a promis. Dar sunt convinsă că atunci când nu vom mai suporta batjocura, poporul se va uni de unul singur în fața nedreptăților. Este de așteptat ca țara noastră să fie paralizată de o grevă generală, dar nu ca urmare a provocării celor de la AUR. Sindicaliștii din mai multe domenii care amenință cu proteste de amploare iar oamenii cer Guvernului aplicarea corectă a legii salarizării, lege pe care autoritățile o țin la sertar ți refuză să o aplice. Simion a încercat și astăzi să deturneze un simbol al românilor, în beneficiul lui politic. Îi recomand, încă o dată, să vină cu soluții și promoveze legi în Parlament, acolo unde are pârghii. De circ ieftin suntem sătui. Mai grav este că suntem din ce în ce mai flămânzi. Banca Națională a României a venit cu o nouă prognoză în ceea ce privește rata inflației, care va scădea sub pragul de 10% abia în toamna acestui an. Încetinirea inflației nu înseamnă automat și scăderi de prețuri, înseamnă doar că acestea vor crește mai puțin decât în perioada anterioară. Datele oficiale arată că anul 2022 a adus cele mai mari scumpiri din ultimele două decenii. Iar alimentele de bază sunt cele pentru care plătim cel mai mult. Uleiul, cartofii, pâinea sau zahărul sunt produsele care costă dublu sau chiar triplu în unele cazuri. Pentru a domoli galopul creșterilor de prețuri Banca Centrală a majorat dobânda cheie ceea ce a dus la creșterea ratelor. Așadar, ieftiniri la raft am putea vedea abia anul viitor. Dar marea majoritate a politicienilor trăiesc în Olimpul lor și prea rar privesc către muritori. De la înălțimea funcțiilor lor sunt orbi la realitatea noastră, durerile noastre nu îi mai înduioșează iar plânsul nostru nu se mai aude. Iar ei, cei care ne ignoră sunt de vină pentru tot răul pe care îl trăim astăzi. Fericiții de ieri, adică cei de dinainte de 1989, sunt stăpânii de azi. Din cauza unei clase politice fără demnitate, noi avem puțin și ei aproape tot. Înainte să închei aceste editorial aș vrea să fac câteva precizări despre prigoana asupra credinței. Mă așteptam la o altfel de reacție din partea Bisericii, după apelurile făcute pentru duhovnicii români din Ucraina. Dacă acolo este război și armele seceră viețile nevinovaților, de ce nu putem fi în stare să oprim bătălia împotriva alor noștri? Oare Dumnezeu nu este unul singur și pentru noi, dar și pentru ei? Nu sunt ei frații și surorile noastre, care vorbesc aceeași limbă, care au aceleași tradiții și rădăcini? Trăim vremuri în care până și oamenii Domnului au ajuns unelte în războiul care ne-a cuprins. Mi-aș dori unitate în fața acestui pericol uriaș. Cu Dumnezeu nu se face propagandă iar lupta pentru păstrarea credinței trebuie dusă cu demnitate și fără a fi ghidați de propagandă. Biserica este ultimul loc de refugiu, nu lăsați această redută să cadă! Bătălia noastră este pentru români, oriunde s-ar afla ei pe acest pământ. Noi vrem să unim, nu să dezbinăm. O națiune nu poate fi construită pe ură și violență. Ea se păstrează prin dialog constructiv și proiecte serioase. Dacă vrem ca vocea noastră să fie auzită, trebuie să ne unim milioanele de piepturi și să strigăm împreună, având pe buze același ideal. Dragi români, necazuri, catastrofe și războaie au mai fost și tot a răsărit soarele, spunea părintele Cleopa, îndemnându-ne să ne rugăm pentru pace. Iar biserica se roagă de 2.000 de ani pentru pacea de sus, pentru pacea a toată lumea. Așadar, și noi să fim cei care lucrează pentru pace, nu pentru a dezbina. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, stimați telespectatori, să facem România suverană!
