Bună seara, dragi români! suntem la câteva zile până la sărbătoarea Rusaliilor. Un eveniment creștin important și foarte, foarte vechi. O sărbătoare despre Noul Legământ al harului iubirii prin coborârea Sfântului Duh. Tot despre un legământ vorbim și noi, în această seară, la România Suverană, unul lumesc și totuși care se referă la un har divin. Harul învățăturii.
De mai bine de 8 zile, părinții și elevii din această țară așteaptă, cu emoții amestecate, un legământ. Un nou legământ între trimișii lor sindicali și trimișii lor politici acolo unde se iau decizii pentru ei. De această dată se iau decizii pentru mai binele educației românești. Pentru mai binele copiilor noștri. În politică vechiul Legământ se numește Acord și e drept că istoria românilor e plină de acorduri rămase neonorate. Dar cel de azi are ceva cifre concrete și se va numi Ordonanță de Urgență. Guvernul a venit azi cu o nouă propunere, foarte clară și concretă: un plus la salariu de 1.000 de lei pe lună pentru cadrele didactice, respectiv un plus de 400 de lei pentru lună pentru personalul nedidactic. Debutanții, așa cum s-a propus de ieri, vor avea un salariu egal cu salariu mediu brut pe economie. Din datele INS ar putea fi undeva la 1370 de euro brut. Suficient, foarte probabil nu. Maxim din ce se putea oferi, poate. Vom afla de la invitații noștri. Un fapt sigur este că mâine în ședința de Guvern extraordinară se vor consfinți aceste măriri, prin ordonanță de urgență. Adică Ordonanța și nu Acordul devine noul Legământ. Premierul Ciucă și-a pus cuvântul în joc și aparent ar fi câștigat pariul cu criza din educație. Și-ar fi încheiat mandatul cu încă o criză ținută în frâu după pandemie și efectele războiului de la graniță, dar vedem că se mai inventează lucruri ca PSD să scape de cea mai înaltă răspundere. Mă rog, spunem că își încheie mandatul, pare că adversarii săi politici pregătesc o nouă criză. Este din ce în ce mai clar că PSD își dorește să arunce țara în anticipate, chiar dacă liderii săi se lovesc încă o dată de calmul și siguranța unui om care le-a arătat că poate nu știe politică, dar știe politici. S-a lovit PSD de singurul prim ministru de după 1989 care a apărat interesele României, inclusiv cu arma în mână. Ceea ce sper eu din suflet – și sunt convinsă că și dvs., dragi părinți care aveți copii de școală, e să nu fie înghețat anul școlar și mai ales să se țină examenele programate – evaluarea națională pentru clasa a 8-a și bacalaureatul la finalul clasei a 12-a. De aceste examene nu are dreptul să se atingă nimeni, oameni buni. Nimeni! Oricât de nemulțumiți ar fi profesorii, nimeni nu are dreptul să înghețe anul și să amenințe viitorul a sute de mii de copii – copii care de luni de zile, de un an de zile, se pregătesc pentru astfel de examene decisive pentru viitorul lor. Am văzut azi că s-a mai potolit și agitația din coaliție. După schimburile dure de replici de ieri, probabil că cei din PSD au înțeles că pierd prea mult dacă continuă să-i atace pe liberali pe teme bugetare. Nu vorbești de funie în casa spânzuratului. Și nici de bani lipsă la buget atunci când pușculița e la tine, adică la PSD și la domnul ministru Câciu. Apropo, mai vorbește cineva în țara asta de responsabilitate bugetară? Mai contează așa ceva? Și mai de-contează cineva atunci când deficitele se adâncesc? Aș vrea să văd la final de mandat al domnului ministru de Finanțe, al domnului Câciu de la PSD, un bilanț onest. Ca să știm ce și-a propus și ce-a realizat. Cum e cu veniturile care sunt sub estimări, dar și cu cheltuielile care sunt mai mari decât estimările? Decontează cineva, măcar politic, problemele bugetare ale țării? Dar despre asta vom mai avea timp să vorbim. Să sperăm mai întâi că se încheie greva, fiindcă profesorii au obținut parțial ceea ce și-au dorit, iar într-o negociere nu poți obține totul. Însă fac apel public către liderii sindicali să nu se lase cumpărați la bucată și să nu întindă mâna la pomenile oferite de guvernanți! Fac apel public și la adresa politicienilor să dea dovadă de responsabilitate, așa cum nu au făcut-o de prea multe ori, și să rezolve fie și parțial aceste probleme care ard acum. Dar, le cer să ofere și garanția că vor continua să caute soluții ca pe viitor să îndeplinească toate punctele cerute de români în stradă! Însă mulți dintre ei sunt deja în campanie electorală. Unii chiar se jură că nu vor, dar apar informații conform cărora s-ar fi pus la cale o operațiune prin care se vrea compromiterea clasei politice, pentru apariția în scenă a unui salvator… sau salvatoare. Sforarul ar fi nimeni altul decât generalul jucător Florian Coldea, pensionat din funcția de adjunct al SRI. Coldea, al cărui nume i s-a alăturat, de multe ori, jocurilor politice subterane, ar vrea-o pe fosta șefă DNA președinte al României. Fostul șef al SRI tace de fiecare dată când îl contactăm pentru un punct de vedere. Deși a văzut mesajul jurnaliștilor Realitatea, generalul nu a răspuns. De partea cealaltă, Kovesi, care conduce acum Parchetul European, a negat cu fiecare ocazie intrarea în politica românească, mai ales la cel mai înalt nivel. Vă prezentăm astăzi un reportaj cu dezvăluiri bombă și veți afla în doar câteva momente cine a lansat acest scenariu. Dragilor, indiferent de problemele zilnice, tensiunile sociale, personale, nemulțumirile colective ori individuale, frustrările acumulate, va rog din suflet ca după 12 noaptea sa puneți stop și sa va bucurați ca atunci când erați copii! Sa oferiți bucurie copiilor ce au ieșit din voi, aa va înălțați sufletele in aceasta zi măcar, o zi care va fi dedicată copiilor, dedicată fiecăruia din noi și in esența dedicată Dumnezeului din noi, căci atunci când suntem copii când suntem liberi sa gândim, sa creăm, sa ne jucam iar Dumnezeu e fericit! Sa sarim de bucurie! Avem motive, dacă vrem sa le vedem le găsim! Mi-am amintit de poezia minunata scrisă de Blaga: „O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temniță – încătușat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu, să spintec nemărginirea, să nu mai văd în preajmă decât cer, deasupra cer, și cer sub mine -și-aprins în valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, să nu cârtească: Sunt rob în temniță!” Și tot frumos a scris Lucian Blaga: „Copilul rade: înțelepciunea și iubirea mea e jocul. Tânărul cânta: jocul și înțelepciunea mea-i iubirea. Bătrânul tace: iubirea și jocul meu e întelepciunea.”Să fim copiii, sa ne bucurăm alături de copiii noștri, sa ii stimulăm sa se simtă liberi, bucuroși, sa sară de bucurie cât mai des, sa exploreze și să se dezvolte, sa facă performanța la ei acasă in ceea ce au har și talent. Toți ne naștem speciali, toți suntem deosebiți și avem capacitați extraordinare. Depinde însă foarte mult de mediul in care creștem, familia, mama, tatăl, bunicii, școala, educația toate ne limitează sau ne încurajează sa fim noi. Mulți prea mulți au fost limitați si nu au fost lăsați sa se manifeste! Trăiesc in aceleași vechi credințe limitative cu teama, cu panica, in teroare că ceva rău se va intampla si așa pierd controlul asupra lor, asupra copilăriei lor, a creativității care toată viața vine ca un izvor nelimitat din interior. Sa le oferim copiilor noștri tot ce e mai bun, tot ce avem special, pur, luminos și înălțător. Sa le fim de ajutor! Prea multe mame își permit astăzi sa se îmbolnăvească, sa huzurească, sa își facă rutina cu cafeluța, prietenele, moda bârfa si copiii sa ii crească bunicii sau dacacele, coala sau cine are mai multă dispoziție si deschidere. Și prea multe bunicuțe se plâng ca nu mai au răbdare, ca nu mai pot auzi chicoteli sau țipete, ca sunt bolnave dar le vezi pe banca la bârfa, caută sa se încarce cu toate telenovelele toate scandalurile de la televizor si tot ele se plâng la final ca se simt singure si telefonul nu le suna, Alo mama? Alo, bunica? Facebook E platforma ce a ocupat timpul liber al tinerilor și, iată ca si al bunicilor! E o raritate sa mai vezi o bunicuța sa gătească pentru nepoți pentru familie, sa ii alinte sa le citească povesti sa ii îndemne sa creadă in ei, in visele lor! Cu toată dragostea va spun asta in speranța ca mâine veți dărui toată dragostea copiilor si nepoților voștri! Nu e cearta, e constatare! De noi depinde ce facem mai departe! Avem puterea sa decidem avem propriul nostru arbitru! Sa îmi trimite-ți poze cu masa plină de copii, sa va văd bucuroși toate generațiile la aceeași masa sa va prețuiți si sa va priască! Dragostea are nevoie de dragoste sa crească zi de zi! S-a întâmplat ceva cu noi de am ajuns in acest punct in care sa avem mai multe divorțuri decât casnicii, mai multe decese decât nașteri, mai multe familii dezbinate decât unite! Cum știm sa ne certam sa ne distanțăm unul de altul fiind același sânge același neam! De ce nu vrem sa știm, sa găsim formule, sa ne și unim sa ne iubim, sa ne bucuram zi de zi, ca suntem toți la un loc și suntem mult mai roditori, mai performanți, mai motivați mai minunați. Sa fie lumina! Sa fie pace! Sa fie fericire în toate casele, sa fie belșug și sănătate! Uniți muncim sa le avem pe toate și toate datoriile plătite, suverani la noi acasă și apoi suverani in țara noastră. Și vă mai doresc ceva, dragi români: o mini-vacanță, fără greve! Să fim mai calmi, să înțelegem mai bine rostul legămintelor, să le respectăm și să ne respectăm mai mult! Ceea ce Coaliția și guvernul consideră că poate da, mâine se pare că se va da. Deja, de aici încolo, Simion Hăncescu a spus încruntat și cu glas tare că greva continuă, este o chestiune de teatru absurd și o dovadă că cineva nu voia niciun legământ real. Se confirmă astfel și teoria că PSD și-a activat păpușile sindicale ca să pună mâna pe mai multe posturi la rotativă, a pierdut protestele din frâu și acum aruncă țara în haos. Doar că românii nu-s așa naivi. Vor înțelege cine e sursa încălcării legământului cu educația. Și sursa călcării în picioare a unui alt legământ, numit Protocol al Coaliției. Și cred că, până la final, se vor face țăndări toate aspirațiile PSD, în fața calmului și siguranței unui om, care le-a arătat că poate nu știe politică, dar știe politici. Șmechereala PSD se va lovi de bunul simț al românilor și poate și de forța singurului prim ministru de după 1989, care a apărat interesele României, inclusiv cu arma în mână. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit, dragii mei, să ne dăm mâna și să facem România suverană.
România este un pacient grav bolnav, cu metastaze care macină fără milă, tot mai mult, din trupul din ce în ce mai slăbit. Iar medicii, în loc să ofere tratament, injectează morfină în cantități tot mai mari. Ultimele două săptămâni au reprezentat dovada clară a cinismului și a lipsei de empatie cu care diriguitorii acestei patrii își tratează poporul, adică milioanele de oameni care le-au dat votul, în speranța că vor avea un destin demn în galeria națiunilor lumii. Viitorul nostru este jucat la ruleta rusească a negocierilor pentru putere. Vedem clar că onoarea și politica sunt antonime. Astăzi ar fi trebuit să avem un premier nou si un cabinet care să rezolve toate aceste probleme grave, neajunsuri pentru care românii își strigă durerea în stradă. Cuvântul lor este egal cu zero, mai ales că au încălcat chiar actul de căsnicie care a stat la baza coaliției, adică acel protocol de guvernare care trebuia să asigure o tranziție lină a puterii. Orgoliile personale au dat iar această țară peste cap, iar totul va fi plătit nu de ei, ci tot de noi și de copiii copiilor noștri. Sunt alături de dascăli, alături de sindicaliștii din absolut toate domeniile care cer demnitate și o viață mai bună aici, în țara lor. Acasă! Le bat însă obrazul politicienilor care țin intenționat țara în criză, blocată de aceste greve absolut democratice și care ar trebui să îi trezească la realitate. România este o țară bogată, dar este căpușată de indivizi lacomi, avizi de putere și averi, cărora nu le pasă de mulțimea de sărmani care adorm flămânzi și varsă lacrimi grele, zi de zi, din cauza celor puțini care nu au habar nici cât costă o pâine. Parale sunt, dar nu e cap, vorba maeestrului. Iar când vine vorba de propriul interes al alesilor, soluții se găsesc pe loc. În afară de circ și ședințe, discuții lungi și fără finalitate, guvernanții mai fac și altceva? Mai muncește cineva în țara asta? Simt că acum a venit momentul ca românii să își ia cu adevărat țara înapoi. Și mă bucur nespus să văd că niciun partid politic nu se poate urca pe aceste proteste. Au mai încercat unii să confiște astfel de manifestații, doar ca să mai urce electoral. Dar poporul s-a deșteptat, nu întru totul, dar oamenii nu mai sunt chiar atât de ușor de manipulat. Iar țara nu este blocată de sindicate, chiar vă rog, dragi conducători, să nu ne mai prostiți în față! România este blocată de voi, cei care nu ați avut soluții pentru milioanele de flămânzi, ci numai pentru gașca voastră de îmbuibați și nesătui. Sunteți o bandă de mediocri ce ocupă funcții-cheie, corigenți la matematică, care ați croit bugete care acum dau cu virgulă și sunt pe minus cu zeci de miliarde! Și vreți să rămâneți la putere! Nu pentru noi, ci tot pentru voi! Regret că nici alternativă nu vedem în oferta electorală. Obișnuiți cu principiul răul cel mai mic, i-am învățat pe cei care ne cer votul că strategia pe care trebuie să o adopte este cea anti-sistem. De aceea vedem cum ajung în parlament unii care au loc doar în peluzele de stadion. Atenție, nu jignesc microbiștii acestei țări, eu mă refer la huliganii puși mereu pe scandal, cu sau fără motiv. I-am învățat pe politicieni să vină fără platforme clare, iar dacă urcă la putere să uite imediat de promisiunile făcute. Astăzi însă, discursurile sforăitoare, ori cele pline de dragoste mincinoasă pentru țărișoară, răsună gol în urechile poporului care face foamea. Astăzi, oamenii care ies în stradă sunt ghidați doar de stomacul gol, de umilințele la care sunt supuși, de faptul că nu au ce mai pune pe masă nu doar pentru ei, ci și pentru copii lor. Vrem o țară puternică și educată? Atunci, dragii mei telespectatori, ține de noi să alegem cu cap! Votul este cea mai puternică armă pe care o avem. Prin el ne oferim viitorul în mâinile unor oameni care vor decide soarta a generații. Să nu mai punem ștampila pe circari, pe extremiști, pe corigenți și repetenți care au terminat studiile cu greu. Vrem o țară ca afară? Atunci, afară cu trădătorii de la butoane! Noi, cei mulți avem puterea în mâini! Noi suntem responsabili pe cine girăm să ne reprezinte! Evident, unora le convine că România se află în acest punct de grea încercare. Războiul din Ucraina continuă cu ferocitate, în Balcani tensiunile sunt uriașe, iar sângele nevinovaților scaldă iar pământul. Trupele NATO au fost atacate în Kosovo, iar conflictul capătă proporții ce pot scăpa de sub control. Și în vest, în vest dragii mei, ochiul străinului se abate iar peste ceea ce nu i-a aparținut niciodată de drept. Când satul este fără câini, iar când țara este fără stăpâni, tâlharii dau lovitură după lovitură. Transilvania a fost, este și va fi a românilor, cu orice preț! Am tolerat prea mult îndemnurile la răscoală, la rebeliune, din partea celor mai înalți oficciali ai Budapestei. Acum este vremea să facem mult mai mult decât atât. Trebuie să luăm toate măsurile necesare pentru a ne asigura integritatea teritorială. Am acordat etniilor care trăiesc în România, în bună pace, privilegii ca nicio altă țară, iar astfel de atacuri veninoase ale oamenilor lui Orban trebiuie să înceteze. Și nu se vor opri până ce liderii noștri nu vor înțelege pericolul fără precedent care vine de la apus. Treziți-vă, români! Altfel, cu voi va apune și România. Diplomația noastră s-a stins odată cu Regele Mihai. Astăzi nu mai avem lideri care să bată cu pumnul în masă pentru interesul țării. Ne punem semnătura pe deciziile altora și acceptăm umili toate ordinele ni se livrează din alte capitale. Mă îndoiesc de faptul că lideri care se cațără pe garduri, ori care fac filmări pline de ură din Parlament, ar putea să ne reprezinte cu cinste și fermitate interesele. Așa că, astăzi a venit vremea ca noi, cei mulți și umiliți să ne luăm cu adevărat soarta în mâini și să pricepem importanța istorică a vremurilor pe care le trăim.
Dragii mei, să nu lăsăm pe nimeni să ne fure țara. Nu vedeți că suntem condamnați la sărăcie și la umilință pentru decenii, chiar secole?! Ne-au ucis sistemul de educație, de-asta moare o țară întreagă! Apropo, ce ne facem, stimați aleși, cu elevii din zonele defavorizate? Acei copiii care n-au o pereche de ghete cu care să bată zilnic kilometri întregi până la cea mai apropiată scoală. Acei copii care n-au o bucată de pâine și muncesc cot la cot cu părinții lor, de la vârste mult prea fragede. Se numește copilărie pierdută și pierdută e și șansa României. Pentru un copil în creștere, hrana este extrem de importantă pentru o dezvoltare armonioasă. În lipsa resurselor financiare, copiii aflați în pragul sărăciei mănâncă deseori prea puțin, iar hrana nu este cea optimă. Copiii crescuți în sărăcie au mai puține șanse să reușească în viață, să fie adulți sănătoși fizic și emoțional. Să aducă plus valoare țării. Cum renaștem această țară cu astfel de generații pierdute?
Din fericire, nu toată România se declară învinsă. Cei care ne-au cerșit votul pentru ca apoi să ne batjocorească vor simți pe pielea lor, mai devreme sau mai târziu, cum se întoarce roata. Nu vor putea câștiga la nesfârșit doar ticăloșii, corupții, hoții, mincinoșii, incompetenții. Sigur că te simți frustrat când îi vezi suferind pe la televiziuni pentru țărișoara lor, rostind vorbe mari, mai ales când au venituri lunare câți mulți români cinstiți la un loc. Până când acceptăm ca oportunismul să fie noua valoare politică? Această atitudine lipsită de principii doar pentru a realiza venituri personale, bine mascate de vorbe potrivite momentului, să fie oare cheia succesului? Poate că îmi scapă mie ceva, de aceea adresez această întrebare. Mă bucur că începem să ne trezim din această amorțeală. O simt în fiecare zi, mai ales din mesajele care sosesc pe toate canalele în redacția noastră. Le citim pe toate, chiar vă rog să ne iertați dacă nu vă răspundem. Dar volumul este unul uriaș. Tocmai aceste mesaje ne motivează să luptăm în continuare pentru idealul național. Românii au fost și sunt supuși umilinței, valorile ne-au fost atacate, obiceiurile interzise, identitatea națională se dorește a fi ștearsă! Va dispărea tot ce înseamnă romanesc? Asta vrem? Conducători ce ne înșală in mod voit? E ușor sa vinzi iluzii si sa câștigi electoral pe cuvinte potrivite! Suntem oameni demni, capabili de mai bine, suntem muncitori și determinați să punem cărămida peste cărămidă, pentru reconstrucția țării noastre!
Nu este suficient să fim doar noi cetățenii, dornici de schimbare, dacă liderii politici sunt încremeniți in poziția ghiocelului! România este legată la ochi și legată de datorii! România are nevoie de un planificator și un executor gospodar! Avem astfel de oameni capabili? Determinați sa intre in lupta pentru viitor? Sau fuga de responsabilitate se răspândește mai tare decât COVID-ul? Când spui ca îți iubești țara dovedești prin fapte! Muncești in România și pentru România, investești in România, îți ții banii și oamenii în țară. Partidele, oamenii politici vin și pleacă, însă România va rămâne tot aici. De noi depinde cum o lăsăm în urma noastră.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir
Sursa: Realitatea de Bucuresti
